Eram în 1967! Şi eram îndrăgostit până la moarte! Subiectul înamorării mele se numea G.T. şi se lua la întrecere cu Sine întru redarea, predarea, desfăşurarea şi apărarea Limbii şi Literaturii Române! Când ne povestea despre Vitoria Lipan, de pildă, transfigurarea momentului era atâta de puternică şi de intensă, încât eu o vedeam exact ca pe eroina lui Sadoveanu! Ori când ne zicea despre celebra şi trista eroină a lui Tolstoi, profesoara semăna leită cu Anna Karenin ...

Pe marginea drumului dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării, iată-l, stă bătrân şi singur, înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme! Alăturea, doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii! Cu lăcrămare pe obraz, mă apropii de marginea drumului - în braţul stâng port Rana incurabilă a Trecutului, iar în braţul drept ţin ul ...

Miercuri. Dimineaţă. Șase și un sfert. Ies din clădire/bloc. Pe scara de afară n-am cum să nu calc pe stratul de coji, cutii, bidoane, ambalaje şi resturi metabolice, toate acestea fiind rezultate ale muncii/ hărniciei flăcăilor şi fetelor din tura de noapte! Nu-mi mai fac semnul crucii! N-are rost! Nu-mi mai consum rugile şi mirările, deoarece asta-i o stare generală zilnică de nesimţire a civilizaţiei contemporane! Mai încolo, instinctiv, mă uit în sus! Se aude un avion! V ...

ce naltă şi-adâncă dormire sub semnul ne/fast al iubirii - ce fel de visare se-ntâmplă de parcă cest somn pentru mir i-i ??? se face că strigătul celei mai scumpe din toate ce-s poate să dea dezlegare la cea mai nespusă-ntâmplare din toate !!! nimic nu-i ştiut, dar se ştie ce/cât de aproape-i departe - se face că totul nu-i altfel decât cum (se) scrie la carte !!! de-atâta dormire întruna visez că se-ntâmplă minune - se face că strigă şi-ncepe ce nimeni nu ştie a spu ...

Ascultă-mă: Tot e o sumă de toate.../ (şi dulci! şi amare! şi verzi! şi uscate!).../ şi toate sunt gata, adică-s gătite/ ş-aşteaptă s-audă: deschide, deschide!// Mi-e sufletul gata, şi gândul e gata/ să mergem acolo, departe, la Dada,/ s-ajungem cu bine, cu visuri curate,/ cu grijă... să facem iertări şi păcate!// E bine... e gata şi trupul din care-a/ mâncat şi-a băut toată viaţa plecarea,/ din care-o să muşte, flămândă, şi Dada:/ i-i gata răbdarea, sosirea i- ...

dacă mă laşi să te sărut pe toată/ înmiresmarea sufletului tău, îţi scriu cea mai înaltă poezie/ şi te aştept deseară, la pârău, cu luna răsărită şi stăpână/ pe întuneric şi pe ochii mei, cu gândul că te-apropii printre sălcii/ şi ştii că vreau... şi ştiu şi cred că vrei pârăul încă merge, încă merge - / în şopotirea lui parcă te-aud chemându-mi arătarea dinspre locul/ înmărmurit al timpului trecut, dinspre născare spre singurătate,/ adică spre ...

Uitându-mă de dincoace, în partea cealaltă a peretelui e dincolo! Uitându-mă din partea cealaltă a peretelui, aici e dincolo şi acolo-i dincoace! Şi nu se poate să nu mă întreb: oare cine a durat acest perete invizibil, care desparte (de când lumea) două elemente/ fenomene identice? Şi, dacă le desparte, oare de ce le desparte? Ce vină am eu, cel de dincoace, că tot eu, cel de dincolo, trebuie să mă întreb ce vină am eu, cel de dincolo, dacă trebuie să stau despărţit de ...

unde duce drumul acesta? - întreb o pasăre cântătoare pe umărul meu stâng unde duce drumul acesta? - întreb o pasăre cuibăritoare pe umărul meu drept unde duce drumul acesta? - întreb o iluzie, întreb o idee, întreb un vis, întreb un poet. întreb orice cuvânt atotştiutor, întreb orice „fără de care nu se poate” - întreb apa, focul, aerul şi pământul, întreb şi când urc şi când cobor, întreb tot râzătorul şi tot plângătorul pentru eternitate tăcere, tăcer ...

Bună dimineaţa, rochie de seară!...unde-ai fost azi-noapte?...cine a-mbrăcat naltul şi adâncul talelor mătăsuri, movul şi misterul, foşnetul curat al apropierii când porneşte valsul? până unde paşii doamnei te-au purtat prin melancolie, de miroşi a toamnă şi-a sărut pe strada Gării din Bârlad?...Bună dimineaţa, rochie de seară!...câtă-nvolburare în tăcerea ta văd că se ascunde ca o dezlegare la rostogolire prin livada mea cu singurătate şi cu veşnicie spre triumf ...

!!! din gol...din plin s-aude cum bate veşnicia şi strigă prin abisuri că-i singură şi vrea să fie lângă mine, la cuminecătură, sub sfeşnic, sub icoane...ori să mă duc la ea !!!   !!! şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea – îi înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea: nu poate fără mine, e gata să-nceteze din viaţă...şi vrea numai din lumânarea mea să ia nişte lumină, să ia nişte căldură, să-(şi) ia din manuscripte poemul-paraclis, ectenii de prin ...