!!! o, doamne, câţi fluturi de lampă/ aşteaptă pornirea luminii - nu au nici astâmpăr, nici foame,/ nici sete, nici somn, nici răbdare, nici milă nu au şi nici teamă,/ nimica nu-i poate întoarce din visul şi gândul şi zborul/ spre moartea cea mică sau mare !!! !!! nu cred că există vro altă/ mai mare izbândă cum ceastă pândire, cum ceastă năvală,/ cum ceastă-ncercare divină - o, doamne, primeşte-mi ofranda - / primesc şi înalţ mulţumire că sunt printre fluturi ...

Tovarăşul Vasile Vindereu face la stânga, spre intrarea-n Cimitirul/Dormitorul „Sfântul Lazăr”! Fac şi eu la stânga... şi-l urmez cam la un pas mai în urmă! Că doar sunt invitatul său, nu? Că doar are să-mi mărturisească „ceva” care nu mai suportă amânare, nu? Cred că are „ceva” pe suflet şi vrea să nu mai aibă! Cred că vrea să scape de-o povară care-l macină, probabil!... Cred că nu mai poate suporta o remuşcare, o mustrare de conştiinţă, nu? Cred că- ...

!!! doamnă, mâine-dimineaţă/ te aştept la mine-n gară, poate vii măcar o dată,/ poate vii întâia oară ca să-mi spui ce fel de viaţă,/ ca să-mi spui ce fel de moarte ai râvnit întotdeauna/ şi-ai găsit în altă parte, iar eu am rămas aicea,/ în secunda ceasta mare, să-mi fac o nemaivăzută/ fabrică de lăcrămioare că nu mai pot nici a plânge/ într-astă deşertăciune - gata, mă grăbesc spre gară/ - un tăciune şi-un cărbune... doamne, dă să fie-aievea/ visul, ...

În fiecare dimineaţă, exact la ora când clopotele şi toaca (se) bat pentru chemare la utrenie, cetăţeanul Vasile Vindereu trece-nspre nord-vestul cartierului Ţiglina a IV-a, unde se întinde Dormitorul "Sfântul Lazăr"! Trece cu mers târâş-grăpiş, cu paşi mici şi egali, cu destulă prudenţă, dar şi siguranţă în sistemul său osos şi muscular, în pofida vârstei sale de octogenar lămurit! Şi nu merge cu fruntea-n pământ! Şi nu scuipă pe caldarâm! Şi nu ronţăie ac ...

DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de ATUNCI şi mi te-aduce-n cea din urmă oară !!! poate se-ndură trenul de ATUNCI şi nu mai trece fără să oprească, aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească !!! până ATUNCI, când trenul de ATUNCI va să-mi asculte ceastă r ...

După ce m-am uitat prima dată-n oglindă, mi s-a părut că am rămas acolo, într-acele ape neclintite, fără trecere prin timp şi prin vreme, ca să mă urmăresc în tot ce fac până la plecarea Dincolo de Oglindă! Apoi, ori de câte ori reuşeam să ajung în faţa cestei sticle fermecate, încercam să-l văd pe cel de Atunci, deşi mi se arăta doar cel de Acum! Şi, câteodată, chiar îl vedeam! Uneori, ca să mă dau „mare”, îl compătimeam reproşându-i că a rămas în tre ...

!!! TU NICIODATĂ NU AI FOST CU MINE, eu nu am fost cu tine niciodată – gramatica mă zgâlţâie şi-mi zice: fă-ţi cruce, taci şi scrie o ERATĂ, să vadă cititorul, să-nţeleagă ce-nseamnă SENS şi SEMN şi CLAROBSCUR în hohotul deşertăciunii, dacă nu vrei, nu poţi, nu ştii să te desprinzi fulgerător de FATA cea MORGANĂ, dacă nu crezi că TOTUL e NIMIC şi VIAŢA e-o nevrednică POMANĂ a unui SUBIECT necruţător şi-a unui PREDICAT stăpân pe ROATĂ, e-un TIMP netreb ...

Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! Şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! „Nimic” în Mişcare însemnează „Tot” în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus! nicăieri este locul unde se ascund fluturii când plouă şi unde se aud greierii cântând! o Moarte însemnează o Absenţă prezentă oricând, după cum „Totdeauna” însemnează „Niciodată ...

CE FRUMOASĂ ERAI/ CE FRUMOASĂ ERAI – timpul meu luneca/ pe o gură de rai !!!   pur şi simplu eram/ vagabond şi nătâng – o iluzie albă/ fierbea mai adânc !!!   uneori eram înger/ alteori eram drac – ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag !!!   nu mai ştii amintiri/ nu mai poţi asculta – ce mai lună era/ ce mai lună era !!!   te credeam o monadă/ mă credeai un totem evadez în ispite/ iubesc un blestem şi mereu te visez/ într-o NUNTĂ PE CAI – CE FRUMOASĂ E ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară... de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, ...