Te rog frumos, foarte frumos: întinde-ţi mâinile bătrâne spre fruntea mea cu-atât alean şi care-ncearcă le-ngâne rostul cu-aşa de mult amar, cu cel trecut în palme sfinte, cu-acest prezent şi blând şi-ncet printre tăceri, printre cuvinte! Te rog frumos, foarte frumos: lasă-ţi privirile să vină unde-am să plec şi am să stau, de unde-am să mă-ntorc senină, să văd cum se ascunde-n pumni cărarea vieţii şi-a iubirii şi-n ochi cum susură mereu apele straşnice-ale fir ...

Duminică. Ora 9 şi 15 minute. Pe direcţia de mers către Spitalul Judeţean, autobuzul 105 se opreşte în dreptul Clinicii pentru Dializă. Se opreşte nu să se hodinească, ci pentru controlarea legitimaţiilor de călătorie. Foarte bine, îmi zic. Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi târtani care circulă fraudulos. Autobuzu-i încărcat cam pe jumătate. Sunt depistate câteva ilegale, adică nişte maimuţele fără bilet. Una dă semne de "înţelepciune" şi coboară pentru argume ...

Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai mult decât Prinţul din Levant... am să te caut şi am să sun şi am să te aştept şi am să te strig cum numai pe Valea Zimbrului te striga Zmeul să ascultaţi un greier elegant şi să-i daţi drept răsplată şi mulţumire să mănânce oleacă de rouă, cum numai viaţa ne dă moarte şi numai moartea ne dă viaţă cu mâinile amândouă! Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai tare şi mai mult decât păstăil ...

Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia oară, nu? fiindcă pe femurul şi pe glezna amantei am citit a o mie şi una oară ce au scris marii romantici şi marii îndrăgostiţi ai timpurilor şi ai vremurilor de la începuturile primei raze de lu ...

Moto: „Se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci,          cresc aripile Tainei şi putrezeşte Cina…          ce negură se lasă de-acum tocmai atunci!…          sunt iarbă până unde a ostenit lumina!”                                            (Iolanda Cremene) Înţeleg foarte bine vorba ei când îmi spune că trebuie să ajung repede unde cerul se face totuna cu pământul... numai că sunt despărţite de-o l ...

Şi dacă "Poezia este deschiderea şi închiderea unei uşi, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura aceea de clipă", cum zice Carl Sandburg... Şi dacă Poezia-i căutarea continuă a dezechilibrului instabil, cum îi zicem noi Inefabilului... Şi dacă Poezia-i matematica muzicală sub/cuantică a Neantului... Şi dacă Poezia-i pasăre zburând cu spatele pe contra/sensul Ne/Cunoscutului inexorabil... Şi dacă Poezia-i aripă de libelu ...

Moto: Dacă vrei să vezi ultima şi cea mai mare tristeţe          de pe pământ, uită-te la o pădure fără animale!"                                                                          (anonim) Vin lupii toţi, acuma!... i-auzi?... (nu mai rezistă flămânzi, fără lupoaice, cu lăcomia tristă, cu ochii duşi aproape de stins, fiindcă n-au văzut măcar o umbră de căprioară!... hau!...) Hau! hau! ...

De ce "din cauza poeţilor din preajmă"?... Acest titlu, din cartea căruia am citat ieri, ţine de adevărul poetic, de adevărul unui poet şi de rezultatul raportului Tot supra Nimic, ori Nimic supra Tot. Adică, şi mai altfel spus, ţine de sinceritatea poetului... de intenţiile paingului când îşi organizează pânza/capcana în diedru. Adică... (şi mai mult decât şi mai altfel spus)... autorul acestui titlu pur şi simplu sugerează că nu există poet fără preajmă cu poeţi, " ...

Zic: iată un fluture negru pe-o volbură albă!... iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu... e un mire pe marginea unei mirese, e un poem la începutul unui caiet! Zic: iată un fluture alb pe-o volbură neagră!... şi tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu... e o mireasă pe marginea unui mire, e o cerneală la începutul unui sonet! Zic: nu se poate, nu se poate... nu eşti atentă!... iar tu plângi frumos şi-mi spui încet, foart ...

Dacă "repetiţia este mama învăţăturii", cum zice latinul, să mai spunem o dată: poezia nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni. Cel puţin, aşa credem noi, cei care, cum rosteşte şi rostuieşte Mihai Eminescu, "gândim în basme şi vorbim în poezii". Nu?... Noi strigăm: da, sigur că da, ne face mai buni, deşi jurul poeziei şi jurul jurului poeziei musteşte sub cruzime, sub tarele realului imund. Cum să nu-l crezi pe Nichita Stănescu în citatul "fără poezie, omul nu ...