Mă duc pe apa sâmbetei... la vale?! mă duc pe apa sâmbetei... la deal?!... (minciuni ÅŸi baliverne sacrosancte, mire castrat la nuntă, triumfal)! Principii sfinte?... ode imbecile, palavre fonfăite de bigoÅ£i, draci verzi pe ziduri, tartori prin altare, trântori cu mintea-n pungă ÅŸi-n chiloÅ£i! Zece porunci?... scorneli puse pe tablă să am ce în/călca numaidecât... ÅŸi calc încet, smerit... ÅŸi toate urlă: ne-am plictisit (de viaţă) până-n gât! Păcat? iertare?... legi fÄ ...

Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu Crucifix ori Iisus?// Nemernici, străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în pădu ...

Bună fie-ţi dimineaţa/ cestei zile de Răpciune frământat de păsări scurte,/ frământat de păsări lungi... zic: drum bun!... zic: va să-mi fie/ dor, mirărilor cu pene!... Scot scrisorile din cufăr/ şi citesc despre Atunci, când strigam peste trei dealuri,/ printre negură şi fum: vino, s-au aprins gutuii...!/... ş-auzeam: da, vin Acum! Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamnă printre dumitriţe, printre mori de vânt mirate/ că nu vrei să ceri uium, doamnă cu septentrionul/ printr ...

Ieri ziceam că domnul Aurelian Cruceanu, Regele LIR al ultimelor mele cinci cărţi, îşi parchează automobilul sub nucii din faţa porţii. Foarte bine. Încuie portierele, priveşte în sine, priveşte în depărtarea apropiată... ca şi cum ceva straniu se întâmplă, ca şi cum ceva nu-i în ordinea zilnică. Dar nu despre asta-i vorba aici şi acum. Brusc, ochii Regelui se opresc peste-o imagine terifiantă, neobişnuită la poarta domeniului său. Pisoiul cel cu pata neagră pe ochiul ...

În urmă cu trei luni. Şendreni. Doamna Tincuţa Boza, Regina LIRĂ a ultimelor mele cinci cărţi, găseşte în grădină doi pui de pisică abia fătaţi. Oamenii locului ştiu că doamna iubeşte animalele. Drept/cauză pentru care cineva dintre aceştia a lepădat motăneii în perimetrul casei cu livadă, verdeaţă, Poezie şi Respect. Un motănel e alb-alb. Fără nici o pată, adică. Altu-i la fel de alb... numai că are o pată neagră pe ochiul stâng, scursă spre ureche şi pierd ...

Începe bună seara-n livada cu iubire, cu dulcele/amarul aromei din gutui, cu gândul că la iarnă s-aude primăvara cum suie înc-o toamnă în pomii nimănui! Începe să coboare tristeţea printre ramuri muiate în adâncul tăcerii rogvaiv, aşa, ca-ntr-o cerneală de unde aşteptarea ia scrisuri de adio, ca dintr-un apocrif! Încep să se audă plecările cu pene, cu ţipete înfipte-n văzduhuri plumburii, prin care suie-n raiuri ecourile verii şi sufletul livezii unde-am crezut că v ...

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi... Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui... Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine... Stau şi consi ...

Deschide pumnul Dumnezeu de-a valma: nasc vremuri noi în ţipăt de Marii... Înzăpezeşte inima şi palma: alb ilegal ţinut în puşcării...! Orbecăiesc iluzii până cad târându-se prin strâmte calendare... Şah repede s-apropie de mat, batjocorit de-o piesă oarecare...! Deschide pumnul Dumnezeu şi strâmbă dulce, amar, crud, sacru şi păcat... Se vede urma sângelui pe tâmplă şi cuiul rugineşte în şah mat...! S-a mai deschis fereastra unui dor şi undeva s-a mai înfipt o ...

Vino în cerc... am încercat o rază, însă a fost prea palidă, prea mică, şi s-a tocit la prima învârtire, şi m-a cuprins, aşa, un fel de frică, de panică, de grijă şi tristeţe că pot rămâne-n centru şi pot pierde lungimea-ncercuirii, rostogolul din foaie verde înspre foaie verde...! (dacă nu vii, în lumea propriu-zisă n-am cum să mor... cu aria deschisă)...! Vino în cerc... am încercat o rază, însă a fost mai crudă şi mai lungă decât îmi poate încăpea rotu ...

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...