te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu frunzişuri amare –
să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi umeziţi de mirare !!!
te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne –
să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis...şi rămâne !!!
te rog să mă chemi la o şoaptă/ de dus şi adus în aminte
cum plânge – pe crucea iubirii – / poetul golit de cuvinte !!!
te rog să mă chemi la o cană/ cu apă din sfânta fântână
săpată – o viaţă întreagă – / în ţărnă şi-n limba română !!!
te rog să mă chemi într-o noapte/ răspunsă la orice-ntrebare
de-atunci pân-acuma...fiindcă/ plecăm în/spre altă născare !!!
să vezi ce adâncă s-aude/ chemarea tăcerii din jururi,
să vezi ce înaltă se lasă – / pe suflet – uitarea-ntru pururi !!!
