Decizia Consiliului UE pentru Afaceri Interne (JAI) de a elimina Parlamentul European din procesul de decizie referitor la reforma Spaţiului Schengen a fost privită de eurodeputaţi drept o veritabilă „declaraţie de război”, iar declaraţiile fără echivoc din plenul de la Strasbourg nu lasă nici o îndoială în această privinţă. Spiritele sunt, de altfel, extrem de încinse, iar replica nu a întârziat să apară.
Parlamentul European a folosit arma cea mai puternică pe care o avea la îndemână, respectiv cea a blocării unui set de cinci proiecte legislative ce urmau să intre în vigoare la nivel comunitar. Lucrurile sunt complicate la nivelul întregului triunghi decizional european, Consiliul JAI încercând să limiteze în ceea ce priveşte Spaţiul Schengen şi influenţa Comisiei Europene. Practic, guvernele europene doresc libertate deplină în a reintroduce, dacă doresc, controalele la frontiere! Europarlamentarii consideră pe bună dreptate că astfel este periclitată una dintre valorile fundamentale ale spaţiului comunitar, cea a liberei circulaţii.
Şi, într-adevăr, într-o perioadă în care tendinţele naţionaliste devin din ce în ce mai puternice, reintroducerea controalelor la frontiere ar fi o victorie morală de amploare pentru cei ce şi-ar dori un recul al structurilor comunitare. Modul de acţiune al guvernelor este dictat mai degrabă sub presiunea evenimentelor politice interne, iar din acest punct de vedere vremurile nu sunt printre cele mai fericite.
A se vedea, de exemplu, cazul României care s-a lovit în accederea în Spaţiul Schengen de un guvern olandez minoritar şi vulnerabil în faţă partidelor radicale. În plus, Consiliul JAI pare a fi trecut prea uşor cu vederea faptul că, indiferent ce s-ar spune, Parlamentul European este singura instituţie în care vârfurile de putere au fost desemnate prin votul universal al cetăţenilor europeni.
Culmea este că decizia Consiliului JAI vine împotriva strategiei pe termen lung adoptată chiar de şefii de stat şi de guvern concretizată, desigur, prin Tratatul de la Lisabona. Documentul amplifică rolul Parlamentului European, iar rolul „consultativ” rezervat acum de Consiliul JAI în problema Schengen este de-a dreptul ofensator. Blocajul legislativ în care au ajuns acum instituţiile europene nu este unul de bun augur. Probabil că, în cele din urmă, va fi nevoie de o mediere la nivelul cel mai înalt pentru depăşirea impasului, dar probabil că animozităţile între cele două instituţii se vor păstra mult timp. Asta pentru a nu mai pune la socoteală că a vorbi de un „război” intern în plină criză, în nici un caz nu va aduc mai multă stabilitate pe pieţele financiare.
