Ce tempo...ce dans prin noroaiele lumii:
minciună eternă, şi dură, şi tandră,
cu nunţi şi botezuri, cu viaţă şi moarte...
frumos (la-nceputuri) în pas de oleandră!...
Şi gata...porneşte să fiarbă (n-adâncuri
de sânge) regretul că toate (şi cele
mai scumpe Iluzii de leandru) se sfarmă
şi-şi cată mormântul sub cruci de nuiele!
Şi gata...dă clopotu-n clocot şi creşte
cadenţa-n minciuni şi-adevăruri precare,
lumina se coace, dă-n putred şi cade
când cel întuneric dă-n frunză şi-n floare!...
Ce tempo...ce dans prin noroaiele lumii
când leandru-şi opreşte o lacrimă tandră
şi-o dă demâncare Himerei...să fie
frumos (la sfârşituri) în pas de ciuleandră!
