Te rog frumos, nu mai veni afară, Lazăre...
vii degeaba, totu-i făţarnic şi barbar,
nimeni nu mai vrea cântec la pasăre,
toţi vor numai pasăre pe grătar!
Toţi aşteaptă pară mălăiaţă,
cuib de unde să pice (măcar) un ou,
secundă în care să-(şi) îngroape tot timpul,
să-l dezgroape şi să-l ucidă din nou!
Azvârle-n foc balada, legenda, odiseea...
şi nunta, şi botezul... pe toate le pun,
şi urlă, şi blestemă, şi dezlănţuie Alandala:
ce sarabandă!... ce ritual nebun!...
Auzi cum sfârâie grătarul cu cinteze
şi cu tot ce-i cântec şi pană de pasăre?!...
Te rog frumos, rămâi acolo,
nu mai plânge, nu mai veni afară, Lazăre!
