Ce lungă şi frumoasă aşteptare
cu toamna-n suflet, lângă depărtare,
cu ochii pe fereastră, până unde
crezi că iubirea, poate, se ascunde
şi te pândeşte, simplă şi flămândă,
să vadă cum şi dacă stai la pândă
şi să audă când o strigi aproape,
măcar o noapte dincoace de ape!
Ce lungă şi frumoasă aşteptare
cu sufletul în lux de lumânare,
cu lumânarea-n suflet, flăcărată,
aşa, să nu se stingă niciodată,
să ardă, uite-aşa, cu tot cu moarte,
cu tot cu depărtare, mai departe...
până ajunge dincoace de ape...
aproape, mai aproape, mai aproape...!
