!când m-au caftit vro două haimanale,
vro trei, vro patru, vro nu mai ştiu câte,
un domn distins profesor mi-a şoptit:
bătrâne, hai cu parul printre bâte!
!şi m-au caftit năprasnic, mi-au luat
patru covrigi, o şapcă şi mult sânge
din nas, din beregată, din visul pentru care
(indiferent) şi astăzi mai pot plânge!
!o doamnă poliţistă (isteaţă şi frumoasă)
i-a prins pe toţi... şi-am vrut să mi-i arate...
dar cel de sus - (ierta-l-ar tatăl vostru!) -
le-a dat şi ceai şi pâine şi multă libertate!...
!e mult de-atunci... azi, doamna vigilentă
repartă târfe, reclamante şi pârâte,
tâmpiţi şi hoţi şi criminali... şi-mi spune:
bătrâne, hai cu parul printre bâte!
