!şi ieri, şi-alaltăieri... demult... demult... mă aflu-ntr-o răscruce, ca-n poveste, şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu pe care drum se află cine este!... !pe care să apuc? - mă tot întreb - căci toate sunt la fel, şi fiecare e lung, e scurt, misterios, ne/drept - mă-nlănţuie această întrebare... şi nimeni nu s-arată (dincotro) să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare! !măcar un ochi din cer sau din tartar, un hohot, un surâs, o fulgerare ca semn de mers pe drumul cel m ...

„Am un prieten care nu are nici un prieten!” - aşa îmi şopteşte (de fiecare dată) scriitorul (şi prietenul) meu amărui. Şi nu numai atâta îmi spune. Chiar îmi zice şi „mor, deci exist!”... Mergem pe stradă, ne târcolesc amicii şi duşmanii. Mă uit frumos la sărmanii de ei. Se uită frumos la sărmanii de ei. Şi tot la fel îi şoptesc (şi eu) lui. Nimic mai trist şi mai adevărat. Nimic mai adevărat şi mai trist! Împreună, de câte ori dă dezlegare cel de Sus ori ...

Aşa se auzea în toată România: „enigmatici şi cuminţi, terminându-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi”...Şi consider că tot poporul normal ştie cine a scris aceste versuri răscolitoare, când le-a scris, cine şi cum şi unde le-a cântat prima oară, a mia oară...! Aşa, spre luare-aminte! Aşa, spre tot ce mai poate însemna recunoştinţă şi grijă „pentru ce-i ce ne-au făcut”! Aşa, să nu mai vedem bătrâni şi bătrâne cu m� ...

Pe marginea Cărării din/spre tine sunt lacrimi fără glas, şi rugăciuni... la capete-s biserici care-aşteaptă, şi clopote pe care să le suni când vii sau când te duci în căutarea timpului tău amestecat cu-al meu, s-audă începutul şi sfârşitul unde-i stăpân şi iartă Dumnezeu... şi unde totul stă într-o secundă, sub semnul sfânt al tristului Mereu!   Pe marginea Iubirii din/spre tine sunt numai ochi de pasăre cântând n-întâmpinarea trecerilor noastre spre mâine, ...

Din când în când, aşa, ca-ntr-un ritual de care nu mă pot elibera-n vecii vecilor (vecii vecilor din viaţă, nu din moarte) iau autobuzul şi mă duc în gara asta, în gara cealaltă, în toate gările prin care a fost şi a trecut şi Mama. Fiindcă, exact în centrul Sinelui, hrănesc Ideea că Născătoarea mea şi a ta şi a lui a lăsat în urmă o infinitate de Cuvinte frumoase şi curate, nespuse şi nebănuite de mine. Ieri, la ora când ultimul stol de gâşte a trecut spre apa c ...

Iartă-mă, părinte...sunt încet, viaţa asta-ncepe să mă doară şi-mi aduce-aminte cum, atunci, nu credeam c-aud ultima oară   o tăcere ca un fel de-adânc în odaia dinspre miazănoapte, şi un fel de strigăt lung şi surd, şi un fel de multe alte şoapte,   nu credeam că văd un început de plecare printre „ce” şi „cine”, printre lăcrămioare şi cicori,  printre dumitriţe şi gherghine!   Iartă-mă, părinte...n-am ştiut să mă rog pentru măcar şi încă o secu ...

Iac-aşa de frumos şi de tare şi de nălţător se aude Corul ad-hoc al lui moş Vasile Cherpedin: „sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! voi, osândiţi la foame, sus! să fiarbă-n inimi răzvrătirea! să-nceapă al lumii vechi apus!”...Entuziasmul trist al acestui Imn universal şi etern perforează văzduhul, se opreşte o ţâră în Capitală, rezolvă ce mai este de rezolvat, vine şi în Galaţi, merge şi în Craiova...umblă peste tot şi pune la punct tot ce-i valmă, tot ce-i l ...

Moto: „!să vină cine ştie să mai vină/ în capul cestui adevăr mărunt/ şi să citească şi să înţeleagă:/ „sunt cel ce sunt”...sunt cel ce sunt”...! (Iolanda Cremene)   !află despre mine că scriu poezii de acreditare stau în cumpănă la capăt cu ocnă de sare umblu prin fântâni şi repar haş doi o şi oglinde nimic nu se pierde ceva cineva totul vinde!   !află despre mine că sunt singur ca 162462 împrejurul meu se înalţă garduri şi bariere cefere particip la ...

!de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gât strig un duşman ori o duşmancă/ urgent să-mi ţină de urât! !tăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă duc de-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduc! !e mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejur nu cred că mai suport această/ (des)tindere nu mai îndur! !sunt într-un fel de strâmtorare/ vasal (prea)blândului nimic imensitatea mă sfărâmă/ fără tic-tac fără tac-tic! !salcâmul ...

Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul vecinului Ion Mutelcă...şi se uită încet, lung şi calm, să vadă dacă piesa din lemn e prinsă vertical. Verifică din ochi, ...