!hai să-ţi dau o floare de salcâm tocmai din demult şi din uitare tocmai din adâncul şi înaltul celei clipe tămăduitoare!   !hai să ne jucăm fără de timp fără milă şi fără de vreme prea-i târziu şi trist în cest acum şi ceva necunoscut mă teme!   !hai să prindem fluturii rămaşi pe costişa cailor şi-a ploii şi să-i vindecăm de lipsa noastră zborul lor a pururi pentru noi-i!   !hai să azvârlim tot ce-am primit fără să avem vro folosire să plecăm aşa cum ...

Care mai de care alegător/alegătoare tânjeşte după luxul din filmele siropoase şi banale, pe care (cu orice preţ) le urmăresc pe „plasmă”. Unele uită să nască, iar altele nasc „preventiv”. Şi unele şi altele vor să se umple cu vanitatea şi răsfăţul ţaţei Scarlett O’Hara. Sunt paralele cu scrupulele. Sunt în stare să dărâme orice Odeon antic şi modern, numai să „prindă” bazaconiile ţaţei Sandra Brown. Sunt în stare să mă facă terci pentru că le-am ...

!e gata...începe pornirea aceea, aici şi acum: ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fum... şi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gri pun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i...! şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util pe fundal, anunţă smeriri şi ofrande, suiri şi căderi de pe cal!   !şi câţi dumneavoastră, şi nimeni, şi nişte, şi alde, câţi tu cu măşti, fără măşti, cu sfială, mai soft şi mai hard în aichiu ...

Un măr plin cu găuri de vierme,/ cu tot ce (nu) ştiu că (nu) ştiu, depozit mobil de furie,/ calm brut minus/plus (mai) târziu, zadarnic şi zero-n în mişcare,/ total cu greşeli de tipar, erată la viaţă şi moarte,/ concret condamnat la impar, absurd supra logic (sau invers)/ în loc (şi în timp) (in)exact, (im)puls fără scop, vis în clocot,/ sămânţă fecundă-n abstract?!   Ehei...amăgeală-n ardoare/ de sfinţi (s)puşi în fel şi în chip... sunt sclav (prea)muncirilor v ...

!când „este” mai şade acasă,/ şi-„a fost” întârzie puţin, adorm într-„o mie şi una/ de nopţi”...şi mă văd aladin cu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc, şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug, pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt, cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt, cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău, departe de rar şi-aşteptare,/ de timp, nerăbdare şi ...

Da, ea este! Umbra Albă! Se apropie! Îmi face semn să stau! Se apropie! Nu mă mişc! Şi chiar mi se face un fel de frică devastatoare, mă încearcă un fel ciudat de spaimă, o cutremurare fără precedent! Şi asta cu atât mai mult cu cât, până acum, a păstrat distanţa „legală”, distanţa „prescrisă”, distanţa „ursită”! Şi, iată, hodoronc-tronc, e aproape de mine, din ce în ce mai aproape! Parcă-mi pare rău şi parcă n-aş vrea să mai dau nas în nas cu ea! P ...

Să vii când clopotele cheamă la vecernie, când toate intră-n adormire şi visare... eu ţi-am împletit o coroană de mirt pentru această clipă de pace devastatoare!   Ştiu că tu îmi aduci o coroană de spini... aşa ai zis atunci, când a început să te mire sufletul meu foarte aproape de cruce, din ce în ce mai aproape de această iubire!   Să afle şi să ştie tot cerul şi tot pământul ce înseamnă şi cum arată doi încoronaţi... apoi să mergem frumos la vecernie, aşa ...

Da, cum ziceam în ziarul de ieri, încep să mă duc la ea, la umbra cea Albă de pe linia orizontului, adică din punctul meu de vedere! Ies repede din sat, mai ales că aici, cum am mărturisit de atâtea ori, toate casele sunt la marginea satului, iar drumu-i aşa de mic încât nu am nici o posibilitate să ies la drumul mare! Câinii lui moş Fluture se dau la mine, aşa, ca şi cum ar vrea să mă oprească din intenţii şi din gânduri nepotrivite cu ce urmează! Îi bulgăresc şi-i oc ...

Să fii cu minte...nu mai trece mult şi-ncepe iar oprirea următoare, sub farmecul aceluiaşi salcâm umplut cu păsări şi suit în floare,   păzit de-un zmeu mărunt şi delicat, scăpat din timp, aşa, ca prin minune, şi prigonit, şi alungat din cărţi, din vis-răsare, spre frumos-apune!   Să fii cuminte...şi să stai încet şi-n aşteptarea celei mai frumoase din cele mai cu dor mângâieturi pe toate substantivele rămase   în urmă, în uitare, într-un timp şi într-o vreme ...

Pe linia orizontului care desparte orice de orice, oricând de oricând şi oricum de oricum, cam la şapte dumitriţe distanţă de casa mea cu cer la uşă, văd (mai mult bănuiesc) o siluetă albă. Aşa de albă, aşa de subţire şi aşa de transparentă încât îmi vine să cred că-i mai degrabă o umbră de siluetă, o metaforă, o fantasmă, o lucrare a halucinaţiei, iar nu ceva real, palpabil, material, consistent. Desigur, e a o mie şi una oară când zăresc această Alcătuire � ...