Ieri, la marginea bisericii, la marginea luminii şi la marginea ultimul gând, când marele Nimic huruie şi scârţâie din toate încheieturile Neantului... când marele Tot se ascunde-n sine şi tace chitic... şi când Marele preot al meu propovăduieşte cântând iertarea şi dumnezeirea, iată ce se petrece: Vine un lup la mine şi mă-ntreabă cu ochii blânzi: poete, ce mai faci?/ pădurea nu mai are animale, nici păsări, nici gângănii, nici copaci!/ stai liniştit, nu da, nu-ţi f ...

Sigur că da!... profitabil businessul cu sicrie, chiar dacă-i foarte mare concurenţa în domeniul serviciilor funerare, mai ales pe strada Frunzei şi, mai ales, în jurul Spitalului Judeţean!... bibicul Neculai P. deja a şi început să vândă mult doritele şi mult căutatele cuirase de lemn!... deja mulţi muritori se grăbesc/pregătesc să nu mai trăiască şi chiar au întocmit liste de prioritate la magazinul cu elegantele încăperi pentru viaţa din lumea cealaltă!... Desigur, a ...

Aş vrea să-ţi spun ceva despre zigzag, dar fulgerarea mea nu mai cuvântă, despre sclipire am uitat de mult şi nu mai ştiu despre lumina frântă! Nici despre licăr nu mai ştiu nimic, nu mai cunosc o geană de lumină, mi se păleşte steaua-n calendar, umblă pe jos, descreşte... şi se-nclină! Ce minunat... ce minunat a fost când m-aştepta pe sus, ca pe un mire, venea la geam şi-mi desena scrisori cu literă înaltă şi subţire! Citeam cu lacrimi şi-nvăţam frumos care-i că ...

!că sunt aici ş-acum e-o întâmplare în gol, cu subiect şi predicat... cu unul care numără întruna, cu altul care stă la numărat!... !unul şi altul...oare care-i primul dintre arhonţii cestui jur cifrat? cine păstrează cheia şi închide taman când cred că totu-i dezlegat? (!sigur că da, nu ştie nimeni care e doipier, care-i pierpătrat!)   !şi care-i substantivul, care-i verbul dintre ceşti doi aicea şi acum? nu-s doi în unu, nu e unu, singur, şi care strigă-n valmă � ...

Până acum, de când a înghiţit prima moleculă de aer necondiţionat şi a scâncit întâia oară în scutece de firmă, bibicul Neculai P. a încercat toate posibilităţile de sublimare cinstită, în numele legilor fizice şi chimice, dar şi al celor altruiste şi spirituale. A cântat, a râs, a plâns, a muncit pe rupte, pe spate şi pe brânci, pe daiboj, la pământ şi sub pământ, cu fruntea sus, cu hărnicie şi iscusinţă fără nici un precedent în sudul Moldovei de nord. Pr ...

Cât pe ce să înceapă...dar s-a oprit exact când eram bucuros că nu mai sunt singur niciodată, când mă îmbrăcasem cu hlamida pe dos, uite-aşa, să-mi poarte noroc şi să nu fiu deocheat în sclavia/împărăţia cealaltă!   Cât pe ce să înceapă...dar s-a oprit să-şi tragă sufletul şi să se hodinească... nu-mi place cum arată, nu arată bine deloc, parcă nici nu-i ea, parcă poartă mască, parcă a venit să-mi joace teatru absurd, nu să mă ia şi să pornim spre unde ...

Arcadia - formă frumoasă şi particulară a ne/norocirii! preţ şi dispreţ deghizat al muritorilor de rând! Obsesie a zeilor refuzaţi la porţile Olimpului! nădejdea şi contra/mandatarea mea deodată! - gata, m-am lămurit despre Raiul cu bune intenţii! mi s-au spulberat zăgazurile ne/răbdării! mă declar vulnerabil şi mare dez/amăgit! şi mă declar „persona non grata”! şi departe de „multum in parvo”! sunt insensibil la fluturi din carne şi oase, dar şi la fluturi de i ...

Eu n-am s-ajung, frumoaso, niciodată la înălţimea sufletului tău... sunt plin cu silă, zgură şi restrişte, cu vraişte, cu patimă şi rău!   N-am nici un dram de milă şi candoare, nu mă încearcă nici un gând senin, mă ocoleşte pacea şi iubirea, în ochii mei nici lacrimi nu mai vin!   Şi nu mai am în ei nici o lumină, nici cât mai are-un biet şi trist chibrit, mă poartă, luciferici, fără noimă, ca pe-un nimic bolnav de infinit!   N-am nici un preţ în astă lume ...

Da, sigur că da!...Cum coboară Arcadia îmbrăcată în frunze, însoţită de păsări care nu au mai fost aici, doar Nimeni o aşteaptă cu gânduri ascunse! Pe toate drumurile umblă, nu ai ce să-i zici! Stai la poartă şi-l vezi cum trece însingurat, repede şi îmbrăcat în iarbă, de parcă nu ştie pe unde vine Arcadia în sat, parcă nu vrea s-o piardă în lumea asta pustie! Şi nu se opreşte nici o clipă! Aleargă în toate părţile de tăcere şi de vorbire! Aleargă în scri ...

Doi singuri frumoşi... un salcâm şi-o salcâmă se duc să se umple cu păsări şi floare... aici nu mai sunt nici miresme, nici triluri, nici milă, nici ploaie, nici dor, nici răbdare! Se duc mai încolo, cu mult mai încolo decât ce înseamnă departe, departe... n-au timp să mai vadă, n-au timp să mai ştie cum piere pădurea, cum cântecul arde! Doi singuri şi trişti înspre unde nu-i urmă de om-ferăstrău, om-cuţit, om-secure... n-au vreme să freamăte-n crengi fără cuib ...