Da...vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi vrea să i le scriu eu, cu pixul. Cică-i place foarte mult caracterul scrisului meu stilizat, cu tot felul de sinusuri şi orfevrării. Oare de ce nu mai vrea cu cerneală? Nu-mi trece prin cap de ce nu ...

Moto: "Eli, Eli, Lama Sabactani?"              (Evanghelia după Matei 27:46-50)   Singurătate...(geam de monastire)... prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut şi dinspre-nchipuire... plătesc, pe rând, cu naşterea şi moartea!   Atâtea chipuri: linişte pe targă, în flori de câmp, în piatră, în altare... cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă, ajunge iar în punctul de plecare!   Şi iar îmi traversează carotida... şi ud cu sânge linii de sosire ...

Da...sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Memento mori" şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură./ În zadar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,/ Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis"//...Sigur că da! Cum s� ...

Ce (mai) face... (oare)... Timpul meu, Vremea, Pacea şi Mirarea mea?... Azi (mă) fac urât la Dumnezeu să-mi sfădească Steaua, să mai stea până-mi iau Lumină-n buzunare şi mă duc s-o duc tocmai atunci, în secunda Naşterii din care ne suim... şi coborâm sub Cruci, ne suim o dată, şi-nc-o dată, ne suim şi coborâm mereu, într-o Roată... (în aceeaşi Roată?!)... şi-l vinovăţim pe Dumnezeu, şi-l sfădim, şi-l dăm cu vorbe (g)rele, şi-l urâm că ne-a luat din Timp, n ...

Mulţumesc păsărilor pentru că m-au ajutat, m-au dus şi mi-au arătat unde-i fata din flori nemuritoare, din grâu, din marginea salcâmilor, din volbură şi din cicoare! Mulţumesc (şi) cerului... pentru că stă cuminte... şi pentru că are (pe) sub cine să mugurească, să florească, să frunzească, să crească şi să zburătăcească aceste ciocârlii nestemate, fără de care nu aş fi aflat fata aşteptătoare de cincisprezece ani! Şi mulţumesc şi trecătorilor/opritorilor p ...

Moto: "În toamna asta nu mai plec de-acasă/...          (nici o plecare nu mai are preţ)/...          rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă/          şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!"                                           (Iolanda Cremene)Arată-mi, doamnă, taina corsetului de undeau coborât fiorii lianelor de ger,spre braţul meu (de-o viaţă) ce aştepta (stingher)virginitatea verde din frunzele fecunde!Şi d ...

Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori nu a mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin grâu. Prin salcâmi. N-o găsesc. Nu cumva o fi speriat-o vreo lighioană? Aş striga-o, însă nu ştiu cum o cheamă. Aş striga-o aşa, fără nume. Dar cum? Oare s-o strig "Unde eşti, împletitoareo de coroane? Unde eşti regino a ...

Cea mai curată perpendiculară a stelei pentru care-am fost născut, stă corcolită-n braţele lui Unu mereu sfârşit exact la început şi început exact când se sfârşeşte însămânţarea domnului Mereu: părinte sacru al Fecundităţii, Nimic sub Tot când stă Uşor pe Greu! Apoi? ori Înainte?... nu există!... doar Unu şi Acum sub fulger sfânt din ochii mamei şi din ochii tatei, din trupurile lor duse-n pământ, din sufletele lor majestuoase n-acelaşi Licăr veci Ne/Cunoscut ...

Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte o genă foarte rezistentă la greutatea ne/răbdării. Cred că aş vrea să-i cunosc părinţii care i-au dat atâta şi atâta putere de înfruntare a vicisitudinilor vieţii, de a trece cu atâta curăţen ...

Ce să scriu cireşelor amare din livada fără pasul ei? ce să scriu când poamele-i duc dorul şi se suie în salcâmi şi-n tei... şi o strigă, însă ea n-aude, că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci, când cireşul era mic şi singur şi făcea privighetori şi cuci... şi o aştepta să se întoarcă, dacă nu degrabă, mai târziu, când se coc cireşele amare... să-mi şoptească ce şi cum să scriu? E târziu... nu crede că mai vine să citească ce i-am scris aşa: fără p� ...