Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Hai, vino până la mine, vino să vezicum nimeni nu mai trece să se înfruptedin livada mea...!...Nu pot veni, nu pot venifiindcă locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte!Pasărea aceea...care a fost în livadăcând toţi pomii erau albi ca nişte mirese!Un om flămând a zvârlit cu praştia...şi acumpasărea zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze!Zboară continuu...zboară până moare!Pot să spun că pasărea aceasta locui ...

De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/personalitatea mea? Dacă da, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Eu n-am avut răbdare niciodată...am căutat-o-ntruna...şi o cautîn pas alert (sălbatic) de pian,şi-n tânguiri (domestice) de flaut,şi-n tril (devastator) de liră spartă,şi-n fluierat de mierlă părăsită,şi-n glas îngânător de cuc stingher,şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită...dar toate (negreşit...şi fiecare)au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare!Sigur că da...mi-a dat de toate mama(din prima până-n ultima se ...

Sigur că da!...Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul şi alta cu pământul, lăsând loc luminii să inunde ogrăzile şi grădinile, sufletele crispate ale celor doi Departe şi ale celor doi Aproape. Nimeni nu a mai ...

Pentru mai mulți gălățeni, Moș Crăciun nu a venit anul acesta pe horn, ci a urcat scările Maternității de la Spitalul Județean, unde a lăsat, în pătuțuri, nu sub brad, mai mulți bebeluși. Se pare că moșului îi plac mai mult fetițele, pentru că în ziua de Ajun au venit pe lume, la Galați, trei fetițe și un băiețel. Așadar, la secția de maternitate a Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei”, pe 24 decembrie, medicii au adus pe lume patru bebeluși, trei ...

(...) ASISTENTUL MEDICAL (înveselit): Nu mai eşti! Adică, foarte rapid, n-ai să mai fii, stai liniştit: răposatul Lazăr era cam şubrezit pe ici, pe colo... Avem fişa dumnealui completă (arată fişa iniţială)! Vom începe cu piciorul stâng. Tibia, niţel fisurată, ceva probleme de circulaţie, ceva varice, ficatul mărit... Dar cu medicina asta modernă, va fi floare la ureche să te îmbolnăvim inclusiv de colita aia nasoală a lui. Zi mersi că răposatul nu era cardiac! Nişte ...

* Emoţie. "Erau blocurile alea comuniste, de 10 etaje, cu vreo 6 apartamente pe palier. Ne duceam sus, la etajul 10, ne așezăm pe scări și cântam acest colind fără să batem la nicio ușă. Trei fetițe de clasa a V-a: Maria Buză - care știm cum cântă, fata cealaltă cânta bine, eu nu le încurcam. Și începeau să deschidă ușile şi ni se striga: «Veniţi și aici!», «Veniţi și la noi!». Cu emoţie, cu lacrimi… Erau cam interzise tradițiile pe vremea aia… Nu te apuca ...

Cu mandatul expirat, fac iar un guvern „stricat”...Citește și Viorel Baciu, artistul stângaci la propriu, nu și la figurat: „Acum trăim într-o dictatură a proștilor” ...

Şi ea şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea  (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei doi despărţiţi de gard aveau să afle că, de fapt, Ioana-şi luase lumea în cap, considerându-l dispărut la Ţiganca pe omul ei. Şi că, de fapt, lui Costică nu-i trecus ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea mea fundamentală - unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală! Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate - sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate! Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă ...