Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Zmeul - suflet pietruit,/ minte neagră şi vicleană -
se-mbrâncea cu Făt-Frumos,/ pentr-o gură de Ileană!
Pentru nişte sâni hapsâni,/ pentr-un trup de păpădie,
Zmeul terorist sta-n tei/ şi-o pândea, lacom, ce scrie
Fătului viteaz şi scump/ şi zănatic: scrisorele
cu chemări şi rugăminţi,/ vorbe dulci şi lacrimi grele!
Amândoi - naivi imberbi,/ hâţ încolo, hâţ încoace -
au dat pacea la război/ şi-au trimis războiu-n pace!
De atunci - încet, cumplit/ şi corect, cum scrie-n carte -
se tot vâră în pământ/ până-n gât, până la moarte!
Îşi mai pierd, ca în poveşti,/ mintea-n ceastă luptă vană,
dar se bat - lacomi se bat - / pentr-oleacă de Ileană!
