Te rog să-mi aduci o scrisoare acum,
de-acolo, de-atuncea,
de când mă jucam cu şotronul pe drum,
cu zmeul şi crucea!!!
Te rog să-mi aduci o scrisoare, te rog,
de-atunci, de la mama,
să văd cât mai am şi mai dau (ne)noroc,
şi poate-mi iau sama
ce mult am pierdut prin plecare aici,
n-acest strâmb departe,
în care nu-s greieri, nu-s nici licurici,
iar viile-s moarte
şi viii sunt morţi - şi toţi parcă sunt daţi
să sfarme pământul,
să zvârle-n uitare şi mame şi taţi,
să-ntunece gândul!!!
Te rog să-mi aduci o scrisoare oricând,
oricum şi oriunde -
aştept în infernul prezent şi flămând
al cestei secunde!!!