SACRALITATE (la mormântul poetului Rodian Drăgoi)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

umblu prin Absenţă, tac şi vreau

să întreb de unde până unde

ţine... să întreb de ce s-a dus

timpul Viitor... cine pătrunde

într-acest Adânc molipsitor

pentru cei Înalţi, să ne aducă

sensul Poeziei înapoi,

printre condamnaţi la falsă rugă,

printre osândiţi la visuri goale,

printre sfinte flăcări haimanale !!!

umblu... şi întreb din om în om

cu Prezentul plictisit în gheare -

toţi-s trişti şi speriaţi... şi fug

înspre Sine... nimănui nu-i pare

că Absenţa însemnează Tot

ce avem încă de spus... şi încă

tot ce am uitat cum a făcut

ochiul Universului să plângă -

marmoră-mirare mult mai multă

când o re/cităm... şi ne ascultă !!!

(Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou")

Citit 7396 ori Ultima modificare Vineri, 08 Noiembrie 2019 16:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.