Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) renunţ la rătăcire, renunţ la depărtare
fiindcă ai destule siberii şi sahare,
să iau, să mi se pară că între cald şi frig
simt pulsul Nemuririi sau nu mai simt nimic (!)
(!) să mi se pară lesne – din deal până la vale –
a fi bătut pe cruce, în cuie catedrale,
şi să-mi iubesc povara – din vale până-n deal –
cum îşi iubeşte calul menirea lui de cal!
(!) renunţ la rătăcire, renunţ la depărtare –
tu ai cărări pe drumuri şi drumuri pe cărare,
ai chiar şi un mesteacăn (Esenin) sub gutui,
doar eşti mestecăneasa şi dansatoarea lui (!)
(!) ce frig şi ce căldură în mânurile tale –
aud, ascult, car crucea, şi cad, şi mă ridic –
ai mire, am mireasă – în vremuri haimanale –
simt pulsul Nemuririi sau nu mai simt nimic (!)
