Cred că se poate, însă eu nu ştiu
nici când începe, nici când se sfârşeşte,
chiar dacă iau devreme din târziu
şi tot din ce nu-nseamnă pământeşte!
Întreb un om, întreb şi-un animal,
şi-o pasăre, şi-o plantă, şi-o visare...
n-aud răspuns, mă uit universal,
îmi pare că-s nedrept, că nu-s îmi pare,
că stau într-o bucoavnă cu nimic:
un fel de-ascuns... ne-tot şi în mişcare!
Cred că se poate, însă eu nu ştiu
să dau în mugur, şi să dau şi-n floare,
să dau şi-n rod... nu-s nici măcar pustiu
cu fete-n ochi - splendori înşelătoare!
Întreb un strâmb şi spune că sunt drept
pe dinăuntru şi pe dinafară...
mi-aud coliva cum se zbate-n piept,
mi-aud trecutul pentru-ntâia oară...
întreb un drept şi spune că sunt strâmb,
că steaua mea nu-i perpendiculară!
Cred că se poate, însă eu nu ştiu
să număr până când nu mă mai doare...
n-am când să mai învăţ, sunt pământiu,
mi-alunecă ţărâna sub picioare!
Întreb un prost şi spune că sunt breaz
mai mult decât e voie-n ceastă mare
necunoscută, unde am rămas
fără răspuns la nici o întrebare...
întreb un breaz şi spune că sunt prost:
nu-mi iese steaua la numărătoare!
