Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) ce frumoasă floare la ureche,/ la urechea ta, nu a oricui,
floare dintr-o margine de râpă...(!)
(!) spune, doamnă - dacă poţi să spui,/
dacă ştii şi dacă vrei să-nveţe/cei care nici râpă n-au avut,
cei care-au spus rău lângă o floare,/cei fără prezentul din trecut -
ce înseamnă, cum se-ntinde mâna/după toată vraja din adânc,
după tot misterul pur şi simplu,/unde sălcii (toată viaţa) plâng
de tristeţe că se surpă gândul/şi de bucurie că mai sunt
visuri (încă)-n mugur şi în scutec,/pe piciorul plaiului rotund
şi înalt, cu braţele deschise/pentru cei care (mai) vor să ia (?!)
(!) râpile sunt floare-la-ureche/pentru toţi sărmanii, doamna mea (!)
