Bate vântul frunzele pe vale – / unde mai găsesc iubirii tale
loc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă?
Îmi aduc aminte...se aude / cum făceam (din clisă) paparude,
cum ploua şi ne strigau afară/ flori de câmp şi lemne de vioară!
Aşteptam până răsare luna,/ ne dădeam de-a dura totdeauna –
răsărea din ochii tăi de fată – / bată-te norocul, să te bată!
Greierii cântau la drumul mare,/ hoţii le furau din buzunare –
cântecul de greier nu se teme,/ căci îl mută toamna-n crizanteme!
Numai frig şi dor şi lemne ude – / vara a rămas în paparude –
nu mai plouă, uite, nu mai plouă/ şi tu plângi cu mâinile-amândouă!
Bate vântul frunzele pe vale – / unde să fac loc iubirii tale?
N-am loc, dar am inimă curată – / bată-te norocul, să te bată!
