Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales c ...

Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capătşi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început,dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapătnici înapoi, nici înainte.../ şi n-am să văd şi n-am s-aud !!! Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără minecum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât –s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamineşi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât !!!&n ...

După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

!azi vin la tine să-ţi dau/ simplă şi pură o floare dintr-un cuvânt botezat/ pururea: nu(mă)uita(re)! !vin în secunda când stai/ şi lăcrămezi la fereastră ca o muşcată de rând/ tristă sub steauă albastră! !şi mă aştepţi până când/ vezi şi auzi că m-apropii şi mă visezi până când/ mor şi salcâmii şi plopii! !şi întinzi mâinile drept/ până m-atingi sufleteşte şi mă iubeşti până când/ nimenea nu mai iubeşte! !azi vin la tine să-ţi plac/ inima scump ...

Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu printre ne/serioşi, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă, venite „pe lume” exact în acelaşi timp, îşi reclamă necesitatea şi prezenţa în fiecare secundă, chiar dacă „independenţii” le bârfesc, le iau în vârful bombeului ...

Chiar mă întreb pe mine însumi:/ oare de ce a fost aşa şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala meaşi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suportîntreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod? Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştireşi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe cei din cimitirede ce mi se întâmplă: iată,/ spre pildă, ar fi fost frumoszburând s-ajung iute, acolo,/ decât încet-târziu, pe jos? Cat în ogli ...

Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost cu mintea nu ştiu unde, că ţi-a scăpat nu ştiu ce din vedere! Da, este bine să nu uiţi nimic, dar ştii, oare, ce-ţi trebuie? Ştii, oare, ce trebuie să nu uiţi? Eu pot să-ţi spun, da-i mai potrivit să înveţi singur, să ...

(!) i-am trimis o scrisoare de dragoste şi respect şi mi-a răspuns că nu poate, fiindcă e bolnavă şi trebuie să se îndrepte mai întâi, după care va veni la mine cu toate, fără să mai întârzie şi fără să mai aştepte, să-mi fie de bun augur, ca o carte de căpătâi, să-mi fie aproape la greu şi la uşor, cât ea va fi vieţuitoare şi cât eu voi fi vieţuitor (!) (!) pot să jur pe muşcata mea de onoare: n-a durat decât până când s-a dat de trei ori peste cap şi s ...

Astăzi, când industrializarea fluturilor este în floare,/ când se mai fabrică lacăte şi sârmă ghimpată/ şi când paiul se crede vapor de cursă lungă.../ voi, Poeţilor hefaistosizaţi la Şcoala Profesorului Iocan,/ aprindeţi-vă, ardeţi repede, ardeţi până la capăt,/ durea-v-ar să vă doară Limba Română !!!// Astăzi, când nici vântul nu mai are sens  şi bate aiurea,/ până la furtună,/ când butoiul refuză vinul Filozofiei/ şi viile sunt aproape moarte de fil ...

s-a sfârşit vremea indiferenţei, nu mai suntem afară,nu mai e timp de pierdut şi drum de întors:să luăm nişte pâine de grâu sau nişte pâine de secarăşi să-i ducem – repede – vrăjitorului din O(r)Z !!! dacă nu mai avem secară sau nu mai avem grâu,să-i ducem – repede-repede – nişte mămăligădeoarece, iată, i-a ajuns moartea până la brâu:nu mai cere, nu mai râde, nu mai plânge, nu mai strigă !!! este posibil să nu mai avem nici mămăligă,este posi ...