Iată, e mijlocul nopţii! Un mitocan opreşte automobilul şi claxonează de mama focului, să-şi cheme proasta la control! Şi dă-i, şi claxonează, şi deranjează tot cartierul! Nu apare nici o Autoritate publică, aşa, să-l „instruiască”! De grija ţării, între/rupţi de muncă/ – băieţii mei cinstiţi şi patrioţi,/ mârlanii mei cu gene geniale,/ experţi în Pi(uitul) de la roţi,/ inventatori ai supei încălzite,/ şi-ai mersului pe jos, către nimic,/ şi-ai timpului ...

Vine de-acolo!...stau în calea ei!/ altfel, o pierd! e ultima-ncercare! e ultima mea şansă, dar şi-a ei,/ de-a fi alături, până la uitare!   Dacă o pierd, voi regreta enorm,/ voi da indiferenţei mele samă: va să rămân nevrednic, blestemat,/ momâie inutilă şi infamă!   Eu ştiu că-n astă lume-i cel mai rău/ să nu mă uite nimeni, niciodată! Nu-i bine să ratez...am mai ratat/ această întâlnire delicată... şi am văzut...dar oare m-am convins/ că e ostilă orice-ntâr ...

Sigur că da!...Oraşul se scufundă! Nu avem bani! Nu avem specialişti! Nu avem chef! Nu avem timp! Nu avem vreme!...Dar avem de toate pentru ca să plătim şi să zbânţuim festivalul peştelui împuţit politic, să aducem tot felul de „trupe”, de „artişti” şi de „profesionişti” ale/ai behăiturilor, ale/ai zbieretelor pe Stadion, ori pe Esplanada Tristeţii, ori pe Faleză, ori unde se poate schilodi cât mai „corect” şi cât mai mult Sărmana Linişte şi Ordine Publi ...

bună ziua, dragul mamei!/ bună ziua, făt-frumos! bine ai venit în lume!/ uită-te în ochii mei! – te-am purtat ca pe-un miracol,/ ca pe-o jucărie sfântă! – dumnezeu să-ţi dea ilene,/ cărţi cu năzdrăvani şi zmei! să te apere de rele,/ să-i asculţi voroava naltă când aceea nu-i aceasta,/ iar aceasta nu-i cealaltă!!!   bună ziua, dragul tatei!/ bună ziua, făt-voinic! bine ai venit aicea/ şi acuma! – să-(mi) trăieşti într-această lume scumpă,/ şi mai caldă, ...

Treci prin Micro 17, mai ales dacă locuieşti în el. Treci mai tare sau  mai încet. După cum te-ndeamnă perspectivele. Şi după cum ţi-i felul de a fi. Sau de a nu fi. Treci şi-ţi asumi un mare risc. Fiindcă, parol, în fiecare zi se găseşte o droaie de terorişti cu fierăstraie, găuritoare, dărmătoare...ocupată cu aşa-zisa amenajare interioară şi exterioară, droaie care pulverizează/mutilează tot ce mai înseamnă Oleacă de Linişte. Literalmente, dacă ai Glagore şi S ...

Am fost atunci, acolo – ştii unde, cred că ştii: locul acela singur, sfinţit de ciocârlii – unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi, dar nu erai ACOLO, şi nu erai ATUNCI!... Am fost – rămân acolo, atunci, departe hăt... şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu văd, n-aud nici răsuflare de Zmeu bătrân şi-ncet... şi nicăieri nu-i nimeni, şi nu ştiu ce să cred! Deschid o carte veche – îi văd pe toţi, i-aud, îi rog să se coboare – ce vreme, ce trecut îm ...

Desigur – când se dă cu stângul în dreptul, când la un şurub de 8 se foloseşte o piuliţă de 10, când „muncitorul” companiei care renovează strada clămpăneşte alcool în timpul serviciului –  e mai uşor de căutat şi de găsit scuze decât soluţii, e mai „rentabil” să apelezi la un lamento, la o zicere de tip „şi noi, ca oamenii”, la tot felul de viclenii netezitoare, acceptabile, umplute cu toleranţă „creştină”: „nu-l judeca pe altul, că nu ştii ce ...

Moto:         „nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,           plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui”                                                              (Cezar Ivănescu)   Am două Moldove...şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte, am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate: şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă să ...

Oraşul se scufundă, se jerpeleşte, se întristează. Te uiţi la el...şi parcă ar vrea s-o tulească din ghearele „iluştrilor” contemporani. Nu-ţi trebuie cine ştie ce şcoliri pentru ca să-ţi dai seama de ce şi de unde vine această Absenţă a Perspectivelor, această Lipsă de Bun Gust şi de Gust Bun, această Debusolare fără precedent şi fără Şanse de Îndreptare. Nu-ţi trebuie Ochi de Argus pentru ca să observi Cine participă cu tot elanul şi cu toată „ştiinţa ...

naiv...am intrat în oglindă, demult/ – era lună nouă şi numai tăcere, morminte şi cruci/ şi greieri şi rouă şi-o presură-n zbor – poate ultimul zbor/ spre locuri mai calde – şi eu întrebându-mă unde or fi/ rămas celelalte!!!   am stat...şi am stat năucit şi stingher/ – era lună plină şi numai găteală de nuntă şi dor.../ şi-o tristă lumină pe deal şi pe vale şi-n suflet şi-n gând/ şi-n visuri şi-n toate acestea şi-acelea ce-au vrut loc de veci/ în si ...