M-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate - stătea pe gânduri şi cerşea/ - doamne, ce moarte cumsecade! Cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete, dar - când i-am zis că eu nu mor - / s-a-ntors cu faţa la perete ş-a început să plângă mult,/ ca orice moarte serioasă, dar - să nu creadă că n-ascult,/ că nu mi-i milă, că nu-mi pasă - am început să plâng şi eu,/ cu vorbe calde şi aproape de umăru-i bătrân şi greu,/ de fruntea-i trist� ...

Pe la jumătatea Frunzei, uite-aşa, ca să se dea în stambă, să se izmenească niţel, cortegiul matrimonial face o haltă. Claxoanele încetează. Mă bucur, însă mă bucur în zadar. Fiindcă oprirea vacarmului nu-i din respect pentru linişte (câtă mai suflă, vai de zilele ei!) ci pentru ca să (caragialesc, nu?) coboare târtanii gel(uiţi) şi cocoanele/ mironosiţele chituite din limuzine şi să se comporte urlând apoteotic "să-ţi fie de bine, nunule!"... "ce frumoasă eşti, ...

hai să fim ai nimănui/ chiar "LA COTUL DONULUI" - crâşma noastră veche-veche,/ unde zice (la ureche) ionică (moş scripcarul)/ despre cum ne bem amarul şi dulceaţa despre cele/ mai uşoare şi mai grele zile... nopţi... câte ni-s date.../ hai să bem (pe săturate) câte una... mică... tare.../ dacă n-avem bani... de... mare! şi să ne-amintim de-atuncea,/ când abia-ncolţise crucea noastră de voinici, când lumea/ se-ntreba cine anume-a dat să ne-ntâlnim într-astă/ bucurie � ...

Timp în agonie. Vreme în clocot. De la ăl de Sus, cică. E treaba fiecăruia să creadă şi să mormăie ce vrea. Sărmanul nu-i în stare nici să mai realizeze câtă minciună de Sus şi câtă încăpăţânare (în ticăloşenie) de Jos guvernează iastă Sferă de lut, aşa-i de ocupat cu sfânta lui Lene, cu măreaţa lui Lăcomie, cu apostolul său Lux, cu indescriptibila şi inepuizabila lui Laşitate. Acest tip de sărman, chiar dacă umblă în şlapi ori în pantofi cu scârţ, u ...

Fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de când mă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând... tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet, ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet... tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă, zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana cea frumoasă! Toţi stăteam numai pe-afară,/ toţi eram frumoşi de câmp... şi citeam poveşti cu carul/ mare, sub salcâmul strâmb, şi sub salcia din râpă,/ şi sub teiul d ...

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...

Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu: iubito, sunt acolo, sunt la toamnă şi-aştept să-nceapă ultimul păcat, la care toată viaţa mă condamnă! Şi-am să te rog frumos: vino şi tu, dulce-amarul din gutui te cere să vezi cum pleacă păsările-n jos şi cum ne spun (plângând) la revedere! Şi-am să te-ndemn prin dumitriţe, mult, ca pe-o femeie dragă, nestemată... şi-o să tăcem...şi-om vrea să stăm încet... când ultimul păcat va bate-n poartă! Toamna va-ntinde m ...

Sigur că da!...Medicul doctor şi măgădăul păzitor se preling pe lângă cele două babe eterne şi se pierd în iureşul şi-n hărmălaia Bietului Galaţi – vai  de mama lui, vai de cucurigu său de Galaţi contemporan cu cele mai crunte şi proaste zile de când stă pe harta Republicii Nervoase! Cred că mai bine i-ar fi cestui Galaţi să fugă de pe hartă, să se mute mai încolo, mai spre meleaguri păstorite şi de cărturari, nu numai de hahalere, lichele şi mâncători de ră ...

Moto: „moartea durează cât drumul până la naştere – stai pe genunchi, în altarul poeziei şi zici: aici hodineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea”                                                  (Iolanda Cremene)   şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei – mă perforau ecouri şi fulgere străine, din infinitul răsturnat în ochii tăi (!!!)   se năruie oglinda, iar zeii intră-n st ...

Cum ziceam miercuri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog...daţi-mi trei icre negre!"...Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear, se negreşte pe obrazul stâng şi se gălbeneşte pe cel drept, striveşte o muscă imaginară şi o muscă reală în palmele-i cât două graifere care nu mai cară cocs în Combinat, mă ...