Cum alegem câți de ”i” trebuie să punem la finalul cuvintelor

Cum alegem câți de ”i” trebuie să punem la finalul cuvintelor
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Prin iunie, în perioada depunerii dosarelor pentru admiterea la facultate, am putut vedea o fișă medicală a unui candidat în care medicul de familie (sau asistenta de la cabinet) scrisese cu majuscule: "CLINIC SĂNĂTOS LA DATA EXAMINĂRI". Cum verdictul medical nu se referă la mai multe "examinări", ci la o singură "examinare", concluzia este că de la finalul acestui enunț, în cuvântul "examinări", lipsește un "i". Iată cum alegem corect numărul de "i"-uri de la finalul unui cuvânt.

În cazul de mai sus, varianta corectă era ”examinării”, cu doi de ”i”. Avem de-a face aici cu substantivul ”examinare”, aflat la cazul genitiv. Totuși, de cele mai multe ori, verbele terminate în ”i” (de conjugarea a patra) sunt cele care provoacă nedumerire. Majoritatea acestor verbe au un singur ”i” la final: a amorți, a construi, a sări, a iubi, a citi, o încercui etc.

Totuși, așa cum remarca, într-o emisiune, scriitorul Radu Paraschivescu, sunt și câteva verbe a căror formă de infinitiv se termină cu două ”i”-uri: a-i prii, a se sfii, a pustii, a înmii. Astfel, atunci când folosim aceste vorbe la singular, perfect simplu, vom avea trei de ”i”: ”Mă cam sfiii să-i atrag atenția.” sau ”Eu, preaslăvitul sultan, pustiii tot ținutul dușmanului”. În cazul celorlalte verbe terminate într-un singur ”i”, la singular perfect simplu vom avea doar două ”i”-uri.

Verbul care provoacă însă cele mai mari nedumeriri este ”a fi”. ”Discuţia se poartă mai cu seamă în jurul imperativului (afirmativ şi negativ) şi al conjunctivului (prezent şi trecut). Să le luăm pe rând. La persoana a doua singular a imperativului afirmativ, verbul va avea două „i"-uri la final. („Fii tare!” sau „Fii cuminte!").

În schimb, la imperativul negativ al persoanei a doua singular verbul va avea un singur „i" final, ca în enunţurile: „Nu fi zgârcit!”. La conjunctivul prezent (afirmativ sau negativ) al persoanei a doua singular, vom avea mereu două „i"-uri finale: „Fii rezonabil!”. În schimb, la conjunctivul trecut (afirmativ sau negativ) avem un singur „i": „Era bine să fi fost şi tu de faţă”, arată Radu Paraschivescu.

Cuvântul săptămânii

”Festivitatea”, cuvântul acestei săptămâni, este definită în DEX drept o ”serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important”. În această toamnă, din cauza pandemiei, anul școlar va începe în România, în cele mai multe școli, fără obișnuita ”festivitate de deschidere a anului școlar”. Este doar una dintre modificările pe care răspândirea COVID-19 le-a determinat în sistemul de învățământ. În limba română, substantivul ”festivitate” provine din franțuzescul ”festivité”, care, la rândul său, își are originea în limba latină: ”festivitas, -atis”.

Citit 10271 ori Ultima modificare Vineri, 11 Septembrie 2020 01:14

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.