RESPECT. Cunosc o persoană care mi se adresează cu "jupâne", într-un fel de semn de respect. De unde provine acest cuvânt?
Ei bine, nu vine deloc de la franțuzescul jupe, care înseamnă fustă, așa cum s-ar putea crede la o primă vedere și așa cum încerca să-mi explice persoana: "Cu jupân te adresezi unui boier, cum ești și mata. Cred că boierii purtau straiele acelea lungi și de asta li se zicea așa."
Ei bine, nu! Dexonline.ro ne spune că substantivul are origine necunoscută. Dar unii cărturari susțin că i-au descoperit etimologia.
De pildă, un grup arată că, în mod cert, cuvântul vine din slavul županŭ - "stăpân al unui pogon de pământ". Giuglea, în "Dacoromania", derivează jupân din cuvântul grec γύπη - "casă", cu sufixul romanic -anus (gypanus). Sextil Pușcariu îl explică printr-un împrumut din limba avară, în timp ce Al. Philippide vede în el un cuvânt dacic autohton, pe care îl apropie de Diupaneos (alteori Diurpaneus), titlu dat lui Decebal, a cărui semnificație este necunoscută, dar care însemna poate Domnul.
Deci, până la urmă, tot origine necunoscută!
