Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Motto:
„de când nu mai ştiu de maria,/ bat zilele paşii pe loc,
mă uit la icoana-i şi-mi spune/ să tac, să pun lemne pe foc”
(Iolanda Cremene)
Maria, rază perpendiculară
pe diametrul sufletului meu,
mi-a desenat pe geam lumină chioară,
să nu văd calea către Dumnezeu!
Am vrut să-i dau puţină înclinare
spre ochiul unui sfinx ne/cercetat
într-un deşert rotund, fără de care
nici un poet nu poate fi curat!
Am plâns frumos...şi m-am oprit oleacă,
şi-ncă oleacă...şi, apoi, de tot,
pe simetria mea filozofagă
şi inutilă între sud şi nord!
Mă uit pe geam: din ce în ce mai chioară,
pleacă lumina către Dumnezeu -
raza, Marie perpendiculară,
fuge-n adâncul sufletului meu!
