Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) să nu rămâi aicea, să nu te duci acolo,
să nu te duci niciunde, să nu rămâi nicicând,
fii asta şi aceea... cea care stă-n mişcare
şi strigă: mor întruna, nu-mi pare rău... deci sînt (!)
(!) și nu sînt rău de moarte... şi-i cânt, îi cânt în strună,
îi dau tot ce-are viaţa, nu-i cer nimic, n-o rog
să-mi treac-alcătuirea pe lista nemuririi
şi nici să-mi suie timpul pe roata cu noroc (!)
(!) nu-i cer alte favoruri, nu-i cer vreo păsuire,
nici să mă uite-aicea, acolo, unde, când
îi cer - cât mă mai ţine statuie în mişcare -
să-mi lase-n linişti somnul cu moara mea de vânt (!)
(!) și-i jur, până la moarte, supunere şi slavă,
şi-o rog încet - ca piatra de sfinx frumos arzând -
să nu mă lase veşnic şi-aiurea, fără suflet,
cadavru viu în apă, în foc şi pe pământ (!)
