COMORI DE PATRIMONIU/ Policlinica cu plată, poarta către Galaţiul de altădată
Foto: Foto Bogdan Codrescu

COMORI DE PATRIMONIU/ Policlinica cu plată, poarta către Galaţiul de altădată
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

* Casa a fost construită în anul 1910, dar identitatea proprietarului este incertă


Pe strada Domnească, la numărul 90, se află una dintre mândriile arhitectonice ale Galaţiului. O clădire timidă, al cărei farmec discret poate lesne scăpa privirilor grăbite ale trecătorilor. La fel ca multe alte comori de patrimoniu din Galaţi, şi vila în care astăzi se află Policlinica cu plată suferă vizibil sub "stratul" de indiferenţă al autorităţilor şi sub nepăsarea societăţii civile.

Însuşi momentul ridicării actualei Policlinici cu plată este nesigur. După unele surse, primul proprietar al vilei a fost Ilie Doiciu, un gălăţean cu stare de la începutul secolului al XX-lea, proprietar a numeroase clădiri şi terenuri. Împreună cu G. Antachi şi G. Cavallioti, Ilie Doiciu a creat la Galaţi, în anul 1881, Liga Progresului Naţional, cu scopul de a „forma educaţiunea vieţei publice” (Ziarul "Vocea Covurluiului" din 1881 - n.r.).

Comerţul străinilor

În perioada respectivă, terenul pe care se află Policlinica cu plată le aparţinea moştenitorilor defunctului L. Mendl, unul din străinii care formau majoritatea angrosiştilor din Portul Galaţi. Mihail Kogălniceanu afirma, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, că "tot comerţul este în mâna străinilor". Oricum, în importantele porturi vecine din Galaţi şi Brăila, doar cu puţin peste 20 de angrosişti erau români.

Dacă ar fi să ne luăm după lista monumentelor istorice, imobilul de pe strada Domnească, de la actualul nr. 90, ar fi fost construit în 1910. "Acest fapt este susţinut, întrucât într-o ilustrată datată între anii 1902 şi 1910, această clădire nu apare construită", a explicat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Joaca de-a volumele

Potrivit specialistului citat, casa este de tip vilă, cu demisol, parter şi etaj. Camerele sunt înalte şi spaţioase. Acoperişul este înalt şi acoperit cu ardezie (gresie argiloasă sau argilă cu granule fine, care se poate desface uşor în foi subţiri, utilizate la acoperirea caselor, ca dale pentru pardoseli, iar, în trecut, la fabricarea tăbliţelor pentru şcolarii începători - n.r.).

"Clădirea face parte dintr-un program de arhitectură neoromânesc, specific acelei perioade. Încadrarea în acest program este dată de numeroasele elemente arhitecturale neoromâneşti, la care se adaugă şi elemente specifice altor stiluri. Totul, într-o îmbinare reuşită. Faţada dinspre stradă este în trepte. Aici, arhitectul s-a jucat cu volumetria spaţiului pe care l-a avut la dispoziţie, creând astfel un raport între goluri şi plinuri care conferă armonie edificiului", a mai spus Marius Mitrof.

Temele vegetale "împrospătează" istoria

Cele trei balcoane aplicate pe fiecare dintre cele trei registre verticale ale faţadei contribuie la farmecul casei. "Balconul de la parter este prevăzut cu o balustradă din zidărie, sprijinită pe console masive făcute tot din zidărie şi frumos ornamentate. În balcon dau două uşi înalte de acces, boltite, despărţite de o coloană.

Registrul median se distinge de celelalte registre prin variaţia elementelor decorative (cu teme vegetale - n.r.), puternic profilate. În schimb, balconul de la etaj susţine o balustradă cu elemente din fier forjat, iar uşa de acces este boltită şi în două canate.

Deşi mai simplu şi mai retras, registrul al III-lea completează armonia faţadei", a adăugat consilierul. Deasupra uşii principale de acces în clădire se află o copertină din lemn, acoperită la origini cu ardezie. Celelalte faţade sunt simple. În faţa din spatele clădirii există o scară înaltă, monumentală, care asigură accesul secundar în imobil. Pe partea sudică (înspre Biserica Catolică - n.r.), mai există o uşă de acces din fier forjat, către demisolul clădirii.

Măiestrie neegalabilă

Intrând în imobil găsim un hol îngust, prevăzut cu scări din marmură şi cu plafon din stucatură. Din acest prim hol intrăm în holul principal, care de asemenea are plafonul din stucatură. "În holul mare există o uşă înaltă cu lambriuri din lemn, ceea ce conferă monumentalitate. Uşa are geamuri cristal, iar accesul din hol în camere se face prin uşi tip glasvand. Jocul armonios al elementelor decorative continuă şi la interior. Trecerea de la parter la etaj are loc printr-o casă a scării unde descoperim o pardoseală cu dale din perioada de început de secol XX. Această scară este construită din ciment mozaicat sclivisit, adică şlefuit aşa cum ştiau doar meşterii din acea perioadă. Aceeaşi scară are o balustradă din fier forjat cu mână curentă din lemn", a concluzionat specialistul citat.

Galaţiul începutului de secol XX

Chiar dacă în data de 22 decembrie 1882 regimului de oraş „porto-franco” al Galaţiului a fost desfiinţat, între anii 1900 şi 1914, oraşul desfăşura o importantă activitate de comerţ de cereale şi cherestea, în care se implicau şi reprezentanţii celor 16 consulate străine din oraş. În 1907, o revoltă ţărănească a izbucnit în această regiune, însă a fost înăbuşită de armata română. Prima statuie din ţară a poetului Mihai Eminescu a fost dezvelită la Galaţi în anul 1911.

Citit 4296 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 15:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.