* Una dintre cele mai frumoase case particulare din Galaţi se află pe strada Domnească nr. 107 * Clădirea este construită în stil Art Deco
Istoria oraşului Galaţi, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi din prima parte a veacului următor, este puternic legată de viaţa şi activitatea unor medici de renume, ale căror eforturi profesionale şi personale au salvat mii de vieţi. Neajunsul unor astfel de merite, deşi majore, este că ele nu lasă în urmă dovezi palpabile, ci doar fragila mărturie scrisă a unora dintre contemporanii lor.
Ceea ce a rămas însă cât se poate de concret, în urma acestor mari gălăţeni (prin naştere sau prin adopţie - n.r.), sunt superbele case în care au locuit. Adevărate bijuterii arhitectonice, aceste locuinţe particulare vorbesc despre o vreme în care familiile gălăţene cu dare de mână aveau şi simţ estetic, rigorile impuse de curentele arhitecturale ale vremii fiind respectate la Galaţi cu rigoare. Aşa se explică de ce, la zeci de ani după ce au fost ridicate, casele respective continuă să uimească prin armonia îmbinării esteticului cu luxul şi cu utilul.
Minuni interbelice
O astfel de comoară arhitectonică este şi casa în care a locuit doctorul Grigore Bâzgan, o clădire unicat în Galaţi. „Un autor contemporan îl descrie pe doctorul Bâzgan ca fiind un doctor bun, care câştiga bine, căsătorit cu fata unui grec foarte bogat, şi care locuia într-o casă frumoasă şi mare de pe strada Domnească, în partea de sus, pe lângă Episcopie şi mânăstirea maicilor franţuzoaice, Notre Dame de Sion (Actuala Facultate de Inginerie - n.r.).
Autorizaţia de construcţie a casei o regăsim într-un dosar din fondul Primăriei Municipiului Galaţi, din anul 1933, unde doamna Ecaterina şi dr. Grig. Bâzgan obţineau autorizaţia pentru a construi o clădire în strada Domnească, numărul 107, pe baza cererii înregistrată la numărul 13757. Astăzi, casa se regăseşte pe strada Domnească, la numărul 107, fiind construită, în anul 1933, de către arhitectul I. Giurgea şi constructorul G. Cometto, în stilul Art Deco”, arată cercetătorul Valentin Bodea, în lucrarea „Monumente de arhitectură din oraşul Galaţi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - prima jumătate a secolului al XX-lea”, citându-i pe autorii contemporani doctorului Bâzgan.
Trei medici excepţionali şi casele lor minunate
Compusă din parter şi două etaje înalte, casa este soră cu drepturi depline a altor două comori de patrimoniu gălăţene construite pentru mai celebrii medici gălăţeni Aristide Serfioti şi Nicolae Alexandrescu. Aristide Serfioti a locuit pentru o vreme în una dintre cele mai cochete şi mai vechi clădiri de pe strada Domnească. Este situată la numărul 52 şi şi-a recăpătat de curând splendoarea iniţială (după ce a fost decenii la rând o ruină - n.r.), fiind renovată, după canoanele originale, de actualul proprietar. Casa dr. Nicolae Alexandrescu este situată pe str. Nicolae Bălcescu, la numărul 80, găzduind în prezent Direcţia Judeţeană de Statistică Galaţi. Alături de formele clare şi oarecum îndrăzneţe, casa doctorului Bâzgan se distinge şi printr-un simbol medical aşezat pe partea lateral-sudică a clădirii.
Cine a fost Grigore Bâzgan
Grigore Bâzgan s-a născut la 26 octombrie 1886, în comuna Codăeşti, judeţul Vaslui. A urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi, iar, în urma câştigării unui concurs, a devenit bursier al Academiei Române. Între anii 1911-1913, în urma câştigării unui alt concurs, este inclus ca intern definitiv în serviciul Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi. “De la 1 ianuarie 1924 este şi medic definitiv la Spitalul “Sf. Spiridon” din Galaţi. Pentru meritele sale a fost răsplătit cu ordinul Steaua României cu spade în grad de Cavaler Meritul Sanitar clasa I, Avântul Ţării din 1913, Bărbăţie şi Credinţă clasa a II-a”, mai arată istoricul Valentin Bodea, în volumul amintit.
Curentul decorurilor îndrăzneţe
Arhitectura Art Deco este o denumire generică a unui curent artistic omonim. Mişcarea Art Deco s-a manifestat cu precădere între anii 1920 şi 1940. Cum casa dr. Bâzgan a fost construită în 1933, putem considera că familiile cu stare din Galaţiul interbelic erau la curent cu ce se întâmpla în principalele capitale ale lumii şi îşi permiteau să construiască locuinţe după ultimele canoane în materie. De altfel, Galaţiul dintre cele două mari războaie era un centru cosmopolit, unul dintre cele mai frumoase şi importante oraşe din Regat. Stilul Art Deco îşi ia numele de la Expoziţia de Arte Decorative - în franceză Arts Decoratifs - din 1925, de la Paris. Totuşi, manifestări de Art Deco existau în arhitectura americană încă dinainte de Primul Război Mondial.
“Primul semn al schimbării a apărut în 1909, atunci când baletul rus a înregistrat un imens succes la Paris. Costumele şi decorurile îndrăzneţe, foarte colorate, ale lui Leon Bakst, au uluit Parisul şi, după ce au fost preluate de casa de modă a lui Paul Poiret, au devenit o modă. Mai târziu, pictura cubistă şi arhitectura modernistă au influenţat altfel aspectul, aducând la modă simplitatea şi formele ordonate. Aceste tendinţe, combinate cu pasiunea de după război pentru eleganţă şi modernism, au evoluat în decursul anilor 1920 spre stilul Art Deco. Caracteristica acestui stil era linia simplificată, îndrăzneaţă, culorile tari şi pure şi – nu mai puţin important – materialele moderne, cum ar fi cromul strălucitor şi bachelita”, se arată în revista Historia.ro.
