* Piatra a fost pusă pe locul de odihnă veşnică al unui medic italian care a slujit pentru domnitorii Matei Basarab şi Constantin Şerban
În colecţia Muzeului de Istorie "Paul Păltănea" Galaţi se află o lespede de mormânt unică în România. Această a fost pusă pe mormântul lui Giovanni Mascellini, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi medici din lume în secolul al XVII-lea. Întâmplarea a făcut ca Mascellini să înceteze din viaţă la Galaţi, însemnând astfel numele oraşului nostru într-o poveste scrisă între Orient şi Occident. Datorită priceperii sale, Mascellini a fost căutat şi chiar râvnit de la domnitorii Ţării Româneşti, până la însuşi sultanul Imperiului Otoman la acea vreme, Mehmed al IV-lea.
Lăsat fără bani de către răsculaţi
Doctorul Giovanni Mascellini s-a născut în Pesaro, Italia. "Nu ştim cum a învăţat medicina, dar este de crezut că în Italia lui natală, la Padova. Cunoştea însă bine limba greacă, ceea ce denotă o prealabilă şedere la Constantinopol, unde este probabil că a şi practicat înainte de a veni la noi. Îl găsim în ţară (în Ţara Românească - n.r.) începând din 1648, dar poate să fi venit şi mai devreme", scrie autorul Nicolae Vătămanu, în lucrarea "Voievozi şi medici de curte", volum pus la dispoziţie de prof. Cristian Căldăraru.
În acea perioadă, Mascellini i-a slujit, ca medic, pe Matei Basarab (1632-1654) şi pe Constantin Şerban (1654-1658), ambii voievozi ai Ţării Româneşti. Apoi, a fost medic pentru o serie de demnitari turci şi veneţieni de la Constantinopol (Istanbul - n.r.). Nicolae Vătămanu mai arată faptul că Mascellini era probabil foarte bine plătit de cei doi voievozi, din moment ce a acceptat să vină într-o ţară pe care nu o cunoştea.
"Cu banii economisiţi în timp de câţiva ani putea apoi să-şi îngăduie să se retragă şi să-şi trăiască viaţa liniştit, la adăpost de riscurile profesiunii, ceea ce era idealul oricărui medic de pe atunci. [...] Mascellini avea la Tîrgovişte o locuinţă, servitori şi, probabil, după obiceiul timpului, tain zilnic (porţie de alimente sau de băutură oferită de către domnitor unui protejat de-al său - n.r.). [...]", explică Vătămanu.
Mascellini a trăit o mare dezamăgire în anul 1655, în timpul revoltelor cunoscute sub denumirea de "Răscoala seimenilor". Deşi nu l-au ucis, răsculaţii i-au luat italianului o bună parte din averea dobândită de-a lungul şederii în Ţara Românească. Un an mai târziu s-a consolat însă, căsătorindu-se, la Constantinopol, cu fiica doctorului Skovgaard, fostul medic al lui Vasile Lupu (voievod al Moldovei între 1634 şi 1653 - n.r.).
"Sărăcit de răscoala populară, [...] el s-a reîntors în Ţara Românească, fără îndoială atras de cîştigul bun ce i se făgăduise. [...] Şi-a sfârşit zilele în 1675, la Galaţi, cînd se înapoia din Crimeea, de la hanul tătărăsc. A fost înmormântat în bisericuţa catolică din localitate", mai arată Nicolae Vătămanu.
Din piatră de mormânt, lespede de pardoseală
De însemnătatea istorică şi de patrimoniu a pietrei funerare puse pe mormântul doctorului Mascellini s-a ocupat şi marele istoric gălăţean Paul Păltănea. "La data morţii medicului Giovanni Mascellini, biserica catolică şi cimitirul (unde Mascellini fusese îngropat - n.r.) erau aproape de Dunăre, pe lângă piaţa târgului. [...] După construirea actualei biserici (str. Domnească), terminată la 5 noiembrie 1844, vechiul cimitir a fost părăsit, spaţiul lui fiind ocupat de locuitorii din jur", scria Paul Păltănea într-un document rămas până acum în manuscris.
Nu se ştie cu exactitate ce s-a întâmplat ulterior cu piatra de mormânt. "La sfârşitul secolului al XIX-lea o găsim încadrată în pardoseala bisericii "Sf. Haralambie". "V. A. Urechia face o solicitare către episcopul Partenie Clinceni, cerându-i permisiunea de a ridica piatra şi de a o duce într-un loc mai potrivit, înlocuind-o, pe cheltuiala sa, cu o altă lespede. Episcopul Partenie a îngăduit această înlocuire", a spus prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.
Potrivit unui articol apărut, în 1934, în "Revista Vremii", semnat de Ion Gherincea, profesor de la Liceul "Vasile Alecsandri", lespedea de mormânt din secolul al XVII-lea se afla în curtea liceului. "În 1935, când am devenit elev al Liceului "Vasile Alecsandri", era mutată în curte, tot în partea stângă, neapărată de intemperiile vremii. De-abia prin 1940-1941 a fost mutată, spre conservare, pe terasa acoperită a casei directorului. A rămas aici, probabil, până în primăvara anului 1956, când a fost preluată de Muzeul de Istorie Galaţi", mai arăta Păltănea în acelaşi manuscris.
Foto Remus Basalic
