COMORI DE PATRIMONIU/ În superba casă-monument a lui Gheorghe Carp merg azi mii de gălăţeni (FOTO)

COMORI DE PATRIMONIU/  În superba casă-monument a lui Gheorghe Carp merg azi mii de gălăţeni (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

* Interiorul păstrează intactă atmosfera sfârşitului de secol XIX * Imobilul este unul dintre puţinele din Galaţi care au scăpat de naţionalizarea impusă de către comunişti


Pe strada Domnească, la numărul 53, se află o clădire care mai aminteşte încă de vremurile când în Galaţi se construia după toate regulile bunului-gust. Ridicat la sfârşitul secolului al XIX-lea, imobilul care acum adăposteşte Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor se poate lăuda cu unele dintre cele mai frumoase decoraţiuni interioare pe care le putem admira în clădirile din Galaţi. Casa are un farmec discret, aparte, stilul sobru al faţadei principale de la stradă nelăsând să se ghicească mai nimic din bogăţia ornamentaţiei din interior.

"Privit din exterior, imobilul nu epatează printr-o arhitectură deosebită, fiind chiar uşor umbrit de clădirile învecinate: casa familiei Lambrinidi, sediul actual al Regionalei C.F.R. Galaţi, ori casa de peste stradă, a cărui comanditar şi locuitor a fost celebrul doctor Aristide Serfiotti. Corpul principal are o faţadă pe strada Domnească, intrarea fiind însă pe latura dinspre miazăzi, prin curte, pentru a asigura o mai bună iluminare pe timpul zilei", a precizat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu (DJCP) Galaţi.

O casă, mai mulţi proprietari

Comanditarul şi proprietarul originar al imobilului a fost, probabil, familia Dabija. Ulterior, proprietari au fost familia Carp şi familia Giseanu. "Carp Gheorghe apare în ghidul oraşului Galaţi din anul 1908 cu funcţia de inginer-şef clasa a II-a inspector. În anul 1910, proprietar al casei era I. Ghilis. Ghileştii erau de origine armeană şi de profesie negustori, veniţi treptat la Galaţi din Rusia, după revoluţia bolşevică (1917 - n.r.). Erau o familie de oameni subţiri, cu casa mobilată cu mobilă franţuzească, iar în salon se afla un pian cu coadă marca Bechstein", arată istoricul Valentin Bodea, citându-l pe autorul Crişan V. Muşeţeanu, în lucrarea "Monumente istorice şi personalităţi din oraşul Galaţi", publicată la Editura Sinteze, în 2015.

Casa apare în mai multe cărţi poştale de la începutul secolului al XX-lea, ceea ce denotă faptul că era una dintre clădirile reprezentative pentru oraş, în urmă cu peste un secol. "Clădirea a fost construită în stil eclectic cu elemente neoclasice. Corpul principal are numai parter, amplasat la stradă, şi o aripă de serviciu, care se dezvoltă în lungul curţii şi care are subsol, parter şi etaj. Este o locuinţă urbană unifamilială", adaugă Valentin Bodea.

Piatră, cărămidă şi lemn

La rândul său, Marius Mitrof explică în mod detaliat felul în care a fost construit imobilul. "Corpul principal are doar parter, pe când corpul-anexă se dezvoltă pe un regim de înălţime subsol, parter, etaj. Ca în orice gospodărie respectabilă, nu putea lipsi hruba, zidită din cărămidă, construcţie necesară pentru păstrarea hranei şi a vinurilor şi poate loc de adăpost, în caz de necesitate. La construcţia clădirii s-a folosit piatra, cărămida şi lemnul, nefiind lipsit stucul pentru decoraţii. Casa este clădită cu ziduri groase de 40-50 cm la exterior şi 28-30 cm la interior", a spus Marius Mitrof.

Potrivit site-ului DJCP Galaţi, faţada corpului principal este împărţită în trei registre. Registrul inferior, delimitat de un brâu profilat, îl constituie soclul tencuit cu praf de piatră; registrul median conţine ferestre mari, cu ancadramente profilate. În partea superioară aceste ancadramente prezintă cornişe susţinute de console spiralate. Registrul superior, constituit din antablamentul construcţiei, ne relevă sub cornişa cu console cu motive florale şi antropomorfe - la colţuri - o faţetare cu muluri în forma de chenare, în interiorul cărora sunt înscrise rozete cu rol de aerisire şi iluminare a podului.

Sobe de teracotă încă funcţionale

"Pereţii fiecărei încăperi a corpului principal au, pe partea superioară, stucatura cu un model "à la 1900", caracterizată prin ornamentaţie bogată, cu motive antropomorfe (în formă de fiinţe omeneşti - n.r.) şi vegetale, aurite. Cupidonii sunt prezenţi pe frontoanele uşilor. De remarcat este şi faptul că încălzirea se face cu sobe de teracotă „Meissen”, cu cahle multicolore, deosebite, proprii epocii. Tocmai datorită acestor elemente de arhitectură, a stilului în care a fost construit şi a vechimii sale, acest imobil a putut fi clasat cu uşurinţă în Lista monumentelor istorice din judeţul Galaţi", concluzionează Marius Mitrof.

Casa de pe Domnească 53 a fost cumpărată de C.A.R. Pensionari Galaţi, în anul 1982, de la şapte coproprietari. Ca prin minune, imobilul a scăpat de naţionalizarea impusă de către comunişti. Printre cei şapte coproprietari de la acea vreme apărea de două ori şi numele de Ghilis. Casa a fost restaurată între anii 1983 şi 1984, mai arată istoricul Valentin Bodea, cu acea ocazie descoperindu-se, în urma curăţării picturii din vestibul, semnătura "Horvath" şi anul 1894.

Citit 6931 ori Ultima modificare Joi, 25 Februarie 2016 21:28

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.