Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" se poate mândri cu o gravură unică reprezentându-l pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Portretul a fost realizat în urmă cu peste un secol şi jumătate de Constantin I. Stăncescu, un cunoscut artist şi om de cultură al epocii. Conducerea instituţiei face acum demersuri pentru a include această piesă de patrimoniu cultural în categoria "Tezaur".
Opera a fost donată spre sfârşitul perioadei interbelice, atunci când a existat o campanie lansată de societatea civilă, prin care gălăţenii erau invitaţi să doneze obiecte reprezentându-l pe domnitorul "Micii uniri", totul în vederea înfiinţării muzeului Casa "Cuza Vodă". "Gravura care înfăţişează portretul domnitorului Al. I. Cuza a fost realizată în anul 1859. Pot spune că am redescoperit această piesă atunci când am citit o carte, publicată la Iaşi, referitoare la portretele cunoscute ale domnitorului. Din scurta descriere prezentă în respectivul volum am recunoscut că este vorba de opera de la Galaţi", a precizat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.
Recondiţionat şi tăiat
În perioada interbelică, cel mai probabil, tabloul a fost recondiţionat. Cu această ocazie, porţiunea pe care era scris anul realizării gravurii a fost îndepărtată. "Sub imagine se află o scurtă descriere care cuprinde numele domnitorului, scris "ALEKSANDRU JOANU I. Prinţulu Moldo-Românii 1859". În josul paginii sunt indicate numele desenatorului, denumirea imprimeriei şi numele litografului. Sub imagine, ca suport, a fost aşezat un carton pe care este scris "Donat de Janetta-Dacian în memoria soţului său Profesor D. V. Dacian. Galaţi, 24 Ianuarie 1939"", a adăugat Cristian Căldăraru.
Portret făcut "din memorie"
În volumul amintit de profesorul Căldăraru, autorii descriu imaginea domnitorului, aşa cum reiese ea din gravură. "Cuza apare cu favoriţi, dar îmbrăcat în uniformă de general şi având aruncată pe umărul drept mantia cu guler de blană. Legenda arată că este vorba despre o lucrare originală. Frumosul portret a fost lucrat "din memorie", aşa cum arăta Ulysse de Marsillac (1861), astfel încât valoarea sa documentară este una redusă. [...] Desenul lui Stăncescu a folosit ca model şi pentru chipul domnitorului de pe primele medalii. O astfel de piesă comemorativă, din armată, se păstrează în colecţia Muzeului de Istorie a Moldovei Iaşi", arată Sorin Iftimi şi Aurica Ichim, în volumul "Alexandru Ioan Cuza - Memorabilia", apărut la Editura Palatul Culturii, Iaşi, în 2013.
Cine a fost Constantin I. Stăncescu
Născut pe 20 octombrie 1837, la Bucureşti, Constantin I. Stăncescu a urmat cursurile Colegiului "Sfântul Sava" din Bucureşti. A făcut studii superioare în domeniul juridic şi s-a ocupat sistematic de pictură, sub îndrumarea lui Gheorghe Tattarescu. A câştigat o bursă de studii la Paris, unde şi-a perfecţionat cunoştinţele în domeniul artistic la Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase din Paris, în perioada anilor 1857-1864. A făcut, de asemenea, studii la Roma, potrivit Wikipedia.
În anul 1865 s-a întors în România şi a fost numit profesor de estetică şi istoria artelor la catedra Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. A fost şi profesor de caligrafie la Şcoala Normală şi la Colegiul "Sfântul Sava". Constantin Stăncescu a făcut parte din grupul fondatorilor Ateneului Român, unde s-a implicat în ţinerea de prelegeri despre artă, istoria picturii româneşti, precum şi de formarea gustului artistic al consumatorului de artă. A participat la aproape toate expoziţiile de artă şi a organizat saloanele oficiale anuale din Bucureşti.
Timp de aproape patru decenii, Constantin I. Stăncescu a fost membru al Comitetului de Lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti. În anul 1887, Stăncescu a devenit directorul Teatrului Naţional. El a avut tot timpul o atitudine conservatoare, fapt care i-a adus o mulţime de adversari. Ca urmare, a fost nevoit să demisioneze de la conducerea Şcolii de Arte Frumoase, al cărei director era, în anul 1887, precum şi din funcţia de director al Teatrului Naţional. I-a avut ca elevi pe Constantin Brâncuşi, Jean Steriadi, Camil Ressu, Ştefan Luchian, Nicolae Petrescu-Găină şi pe mulţi alţii.
