Din colecția "Cele mai clare poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei (!) (!) știu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul înch ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ uită-te-n cicoare, doamna mea,şi auzi şi vezi ce substantive/ fac şi spun ceva şi altceva!Uite-o lampă veche şi măruntă!/ uite şi-un cri(menestrel) hoinar!Vin la tine să-ţi păzească somnul,/ (să-şi câştige bani de buzunar)şi să ţi-l descânte până visul/ vine (prin cicoare) din înalt,din adânc, de unde (toată viaţa)/ îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald,să te-anunţ ...

Dimineaţă tare, cu mult timp înainte de a trece alba prin ham, ograda casei unde am cunoscut Pământul se umple cu vorbele Mamei! Strigă păsările pentru ca să le dea grăunţe! Face mămăligă şi mâncare: ce găseşte, acolo! Fiindcă trebuie să plece la secerat de grâu, înainte de răsărirea Soarelui, deoarece paiele sunt jilave şi numai bune de făcut legături pentru snopi! Pune totul la punct... (Dumnezeule, ce ordine, câtă ordine în fiinţe şi lucruri!)... pe noi, copiii ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou”Încă mai am ce pare/ că (n)-ar fi fost vreodată decât abandonare/ în sacru şi profan: un fel de miozotis uitat.../ să (nu) se poată (ne)conteni strigarea-n/ registru (in)uman! Încă mai dau ce pare/ că (n)-am primit atuncea, în clipa exprimării/ - prin lacrimă şi plod - a Celei fără Capăt,/ care-mi visase crucea şi mi-a crescut-o-n pântec,/ încet, până la rod ...

Coseşte pelin după gardul din fundul grădinii! Fiindcă a naibii de mare a mai crescut buruiana asta amară! Şi doar a mai fost cosită o dată! Mi se pare că aşa spune cântecul: pelinul, cu cât îl tai de mai multe ori, cu atât creşte mai Înalt şi mai Amar! Coseşte şi tace! Ştie ce se petrece în jur, dar se face că nu observă Nimic, nici măcar pe feciorul său sosit Acasă, după o lungă absenţă, pentru treburi urgente, desigur! Coseşte frumos! Din când în când, la int ...

Întorc privirea şi văd o floare de toamnă, crizantemătoare, diafană şi alergând! Şi o aud: „ea nu mai locuieşte cu mine! ea şi-a luat umbra pe care ai mângâiat-o cu lăcomie şi a plecat să şi-o piardă! ea m-a lăsat singură şi să te caut mereu şi cu aleasă dorire fiindcă tu îi mărturiseai, într-un poem postum, cum inima ta de acum n-o să-ţi ajungă până atunci!”Stau încet pe diametrul fântânii şi aud un trup de floare de toamnă, un trup de vioară tremurân ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” !doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pascîntr-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spunăcei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadăcum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vederedespre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznăcând coboară şi aşterne/ păsări-lire lângă perne,s-avem cântecuri când vine/...(să ne facă de ruşine!)...somnul şi să-l ocărască,/ doamnă...floare ...

Pe drumul de centură ce duce-n Combinat/ venea siderurgistul gândind anticipat:/ „până ajung acasă o să-mi îngheţe maiul,/ nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul/ şi-o să mă ia la ture, ca pe o hahaleră.../ şi-apoi mă va trimite la sfeclă furajeră”!// Venea scrâşnindu-şi dinţii ca pietrele de moară/ şi tremura în haina-i Ăla/in De/doc, uşoară.../ păşea încet, nesigur, abia ducându-şi greul/ – făcuse o antenă, să vadă Chişinăul – / şi-n och ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) din primul bang al aventurii noastre/ cu apă, foc şi aer şi pământ, hrănim speranţe şi pornim (îndată)/ prima suflare-a morilor de vânt (!) (!) ncă din primul scutec dăm urlare/ că suntem Centrul Tot(ului) pe Veci, că Alfa şi Omega sunt Nimic(uri)/ pe care poţi oricând să le dezlegi şi să le laşi la voia întâmplării/ cum Cine (?) lasă câinii vagabonzi (!) (!) dar n-avem ochi s-aflăm câte nimicuri/ se gudur ...

Da, eu am mai fost Aici, Doamne!... Pe dinafară, această Căsuţă nu mai arată ca Atunci, însă pe dinăuntru-i la fel! Cum spuneam în ziarul de ieri, pe peretele din fund al tindei care desparte două Odăiţe, într-o ramă simplă, văd un Manuscris al meu, din anul 1984!... Doamna Ta îmi face cunoştinţă cu soţul dânsei, şoferul amabil şi aproape octogenar, cred! Acesta se prezintă scurt: „Vasile Botez”... şi continuă clar cu „stai jos, pe scaunul acela, la masa aceea, ...