În sensul proiectului ART BY FUEGO - ARTĂ PENTRU SUFLET, săptămâna trecută, pe 28 octombrie, artistul Paul Surugiu-Fuego a fost în Galați, însoțit de Stela Enache, cu spectacolul ”Balul Artelor - Flori pe Valurile Dunării”. Cântărețul, de la candoarea și înălțimea sa arhicunoscute, a înmânat diplome membrilor de onoare ai acestui proiect și a fost aplaudat de toți invitații/participanții la această frumoasă întâmplare. Lui îi dedic această CARTE de RUGĂCIUNI.De ...

(!) trece MAMA...trece MAMA cu BISERICA de mână – cred că se îndreaptă-ncolo, cred că se îndreaptă-ncoace – mama-mi zice „măi, copile”, iar biserica o-ngână: „hai să nevedim, să ţesem numai pânză pentru PACE, pânză ALBĂ CA ZĂPADA care-nseamnă CURĂŢIE, MILOSTIRE şi SMEREALĂ şi LUMINĂ ţie, mie” (!)   (!) trec...le văd...şi n-am cuvinte să răspund strigării ceste – cea mai straşnică strigare la RĂZBOI, cea mai înaltă din MENIREA OMENIRII, dint ...

Stau de vorbă cu Ea în fiecare zi! Până la paroxism îi place şi gustă din sâcâiala mea legendară! Până la paroxism îmi place şi gust din calmul ei legendar! Până dincolo de baierele Cerului se aud rugăciunile/rugăminţile mele spuse către Ea! Ea niciodată nu se face că plouă! Ea chiar plouă! Eu niciodată nu mă închin din snobism ori din amabilitate! S-ar supăra pe mine, m-ar da afară din straşnica Sa influenţă, din ancestrala Sa necesitate! Şi, atunci, eu ce-aş f ...

(!) aici e-acolo, ca şi cum ar fi/ un drept acolo întâmplat aici – eşti cea mai (ne)(de)scrisă POEZIE/ dintre ce nu am zis şi ce-a să zici,dintre ce nu ai zis şi ce-o să zic/ atunci, acolo, când va fi aicea,aicea, când va fi acolo, când/ ne-om strânge-n braţe umbra şi matricea –şi ne-om ceti încet, frumos, pe CRUCE:/MAI DĂ-NE, DOAMNE, CÂT PUTEM A/DUCE (!) (!) eu ne/greşit, tu ne/greşit – mă rog/ aici ş-atunci ş-acolo şi oriunde:nu mi-i destul, nu mi-i de-ajuns ac ...

Nu ştiu nimic despre nici una dintre acestea Două! Care mai de care se laudă că le cunoaşte, că se bate cu ele pe burtă, că se trag de bârneţ reciproc şi avantajos! Care mai de care cică le are la unghia mică! Cică face ce vrea cu dânsele! Chiar am întâlnit o droaie de asemenea „atotştiutori” umpluţi cu morgă şi „amănunte” picante ori fioroase vizavi de Frumoasele astea Necunoscute mie! Unii chiar îşi permit glume nesărate pe seama lor! Alţii se plictisesc şi d ...

(!) şi eu sunt în plante, şi tu eşti în plante: tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine – n-adâncul albastrului tău fără margini vin toate nălţimile-m veci să se-ncline: vin valuri şi valuri de regi şi regine, vin zei, dumnezei şi pandore şi parce, vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii şi tot ce durează şi tot ce se sparge acum, chiar acum, tremurând – fiecare vrea poartă deschisă la nu-mă-uita/re (!)   (!) din jurul meu singur şi rece fug toate: şi scurte � ...

Îmi luasem gândul de la ea! De foarte multă vreme (şi de foarte mult timp) îmi luasem gândul de la ea! Cred că tocmai din Copilărie n-o mai aveam în creier! Deja credeam că dispăruse! Şi tare mă bucuram! Ca dobitocul (sau ca deşteptul) mă bucuram că dispăruse! Şi chiar începusem să nu mai scriu nimic, nimic! Să nu mai scriu nici măcar o cerere de acreditare, nici măcar o cerere de iertare! Şi nici poeme supra puse! Şi nici să mă laud că, în sfârşit, iată-mă, sunt ...

!nu mai plec nicăieri, nu mai vin nicăieri, nu mai stau nicăieri – ce ar fi, dac-ar fi?ce ar fi, de n-ar fi? – sunt ce ştiu că n-am fost:biet naiv ocupat cu dis/preţul de costcând ştiam ce (nu)-(mi) dai, când ştiam ce (nu)-(mi) ceri –să m-adun, să mă scad, să mă-mpart într-o zila nimic şi la tot ce-i abstract şi concret –oare-astfel ce-ai să crezi? oare-astfel ce-am să cred ? !mă întorc, mă îndrept, mă declar vinovatpentru tot ce-a murit, pentru tot ce-a-nviat ...

Dorul depăşeşte orice limită, orice închipuire! Dorul depăşeşte orice aşteptare şi orice răbdare fizică şi sufletească! Dorul se învaţă şi se cuibăreşte în inimă încă din prima clipită a „căderii în lume”, vorba prozatorului Constantin Ţoiu! Dorul catalizează viaţa şi moartea! Nimeni nu scapă de dor! Nimeni n-are destul curaj să se ia la trântă cu dorul! Cine îndrăzneşte, cine o face pe viteazul pierde! Sau, mai bine zis, nu câştigă! Nimeni nu se poat ...

(!) când a bătut la uşă o lumină el se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină să-i ceară iertăciune şi să-i dea (!)   (!) era acolo, printre substantive, uitat de zei şi hăituit de stele, tăcea pe foc, plângea pe hieroglife – un semn banal, o cruce de nuiele (!)   (!) şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe – lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte (!)   (!) şi a privit, şi a uitat s ...