Sigur că da! Sigur că da! Merg! Cum să nu merg puţin până la Gheorghe Stafie, până la părinţii lui, adică, la doar câţiva paşi de Cimitir? Aici, în micro/cătunul Miroasa, ai senzaţia netă că Cimitiru-i în Sat! Ori că Satu-i în Cimitir! Doamne, ce ciudăţenie/minune: o aşezare din câteva case şi din câteva cruci! Ai senzaţia netă că-n acest meleag există o comunicare continuă între cei vii şi cei morţi! Şi că Liniştea asta sepulcrală amestecată cu Liniştea ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"îţi mulţumesc pentru că mi-ai umplut ulciorul şi pentru că ai stat sub salcie, alăturea de mine, până când mi-am potolit cea mai lungă şi cumplită sete, până când am înţeles că o asemenea facere de bine este egală cu smulgerea din braţele celei care se repede să-şi domolească foamea măcar cât ţine o secundă, fiindcă, oricum, nu se satură niciodată - e hulpavă şi furibundă, şi nimeni n-are curaj să-i facă ...

Pâine! Pâinea noastră cea de toate zilele! Pâine neagră, dublă! Aşa-i zice! Cică-i cea mai bună Pâine din partea de nord a Moldovei de sud! Şi cică Pâine din asta şi Turte din astea şi Colaci din ăştia ciuguleau oştenii lui Ştefan cel Mare când se pregăteau să-i ferchezuiască, să-i muştruluiască, să-i ocărască şi să-i scurteze de scăfârlie pe osmanlâi!... Sigur că da! Astfel de pâine am să-nfulec şi eu, după câteva ceasuri, când am s-ajung la Gară şi o ...

Cică se duce să seducă şi s-aducă(la începuturi) ce s-a dus!... ce a rămas,din ce a fost, im/pur în pururi?... (Stradivarius,cică e viu şi dă-(n) acorduri... ceas de ceas!)...Cică-i sătul de lutieri fără urecheşi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)cică-s maeştri... dar n-au timp, şi n-au noroc!Cică-ntr-o seară... (la un fel de-aceeaşi Cină)...s-au strâns (aşa) ceşti mulţi săriţi otrăvitori,au condamnat (toate vioarele) la moa ...

Sigur că da! Ninsoare! Ninsoare cu mirese! Cu mirese căzătoare din Cer! O mie şi una de mirese pe secundă! Şi le aud pe toate: "Trăieşte-ţi secunda! Trăieşte-ţi secunda!"... Şi eu... singur printre ele! Singur printre ele... şi pe drumul spre Gară! Să-l aştept pe tata, că vine de la Bârlad! Vine cu trenul de patru ş-un sfert! Şi cu un sac plin cu pâine!... Şi merg, şi merg, şi merg! Adică-mi trăiesc secunda, nu? Sigur că da, "carpe diem", cum zice nenea Horaţiu, nu? ...

Vino încet! vino încet!.../ În mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în Sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tulburători că vii,/ ş-or da-n Florii, ş-or da-n Florii! Ş-or da-n Florii şi-n frunze-or da/ din ochii lor în Calea ta cel gând (mereu acelaşi gând)/ precum în Cer şi pe Pământ, cel dor, mereu acelaşi dor/ uşor la greu, greu la uşor! nu te grăbi, Mirarea mea!.../ nu te grăbi, Tăcerea mea!... Oare de ce să te grăbeşti,/ Fecioar-a Limbii Româneşti, cân ...

Da, aşa mi se pare! Că sunt însoţit de o mie şi una de mirese în mersul meu spre Gară, în iarna aceea, să-l aştept pe tata cu trenul de Bârlad şi cu pâinea noastră cea de toate zilele! Un sac plin cu pâine! Pâine neagră şi mare! Dublă, cum i se zice! Da, chiar aşa mi se pare! Şi chiar aşa gândesc! "ninge cu mirese, doamne, dinspre nord şi dinspre gară,/ şi eu nu pot a fi mire, sunt mărunt şi este-mi frică/ nu cumva să se destrame vraja asta legendară,/ care-mi cloc ...

 Motto: "Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/ ce-om vedea cum trece mama/ cu biserica de mână!"                                                        (Iolanda Cremene)Intru în biserică,să-mi ierte dumnezeu păcatele, rar,prin ruga şi prin vorba preotuluiconvins de sărăcia mea ca un altar!Cuvintele preotuluitrec prin mine şi ajung tocmai la cer,mi se liniştesc toate gândurile,nu mai am ce să aştept şi ...

E timpul şi e cazul şi e vremea să văd salcâmii! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemarea enoriaşilor la utrenie, mă duc să văd salcâmii! Salcâmii aceia de Acolo şi de Atunci! Salcâmii aceia care sunt singurii păstrători ai amintirilor cu cea mai Frumoasă din Pădurea cea mai Trează din Lumea aceasta! Cu Maria de la Gară, adicătelea! Îi spun Maria de la Gară fiindcă în Gara Docăneasa am întâlnit-o prima oară! Uite-aşa am întâlnit-o! Era într-o iarnă auten ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Şi se aude că ar vrea... însă nu poate să se desprindă de acolo şi de-atunci, şi să renunţe la trecutul fără margini: straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci! Și să alerge până-ncoace, fără milă chiar de prezentul celor care mai rămân - şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte - pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân! Şi se aude că ar vrea... dar mai ascultă şi glasul cela linişt ...