Costică Prăpăd stă cu mâinile în cruce, la piept! Vasile Cherpedin stă cu mâinile în cruce, la spate! Vor să articuleze măcar o glasnică, dar parcă Ceva le-a luat deprinderea de a vorbi! Eu îl rog pe moş Mutelcă să se comporte! Să continuie, dacă mai are, adicătelea! Fireşte, vechiul şi blândul şi deşteptul meu conviv nu aşteaptă să-i spun de două ori! Chiar porneşte să finalizeze răscolitoarea-i Glosă pe adresa PĂMÂNTULUI! Astfel auzim! "TE SCRIU şi te-arăt ...

Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!mari...de sărăcie! plini cu depărtare!n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n darcestei lumi deşarte, fără înainte...!tremurul sprâncenei – un semnal adânc!degetele sale – nişte vreascuri sfinte!Ce alcătuire statuară-n târg:irisuri înalte – două nopţi bătrâne...!Domnule de toate şi de toţi, (m)-auzi?spune: cine pleacă?...spune: ce rămâne?C ...

Moş Mutelcă îşi drege glasul nşi continuă Astfel: "PĂMÂNTULE – Lut pentru Oale,/ Ulcioare şi Străchini din care mai beau, mai mănâncă Ţăranii/ tăi Sfinţi, dar Puţini, cât să-i numeri la preţ de o Zi şi o Noapte – / eu chiar te aştept pe-o Cărare când şmecheri cocliţi trec aiurea/ şi zbiară şi strâmbă din umeri, de parcă le-ai fi slugă – iată,/ îmi cade-o plânsoare pe Clisa ta Scumpă, Rotundă...şi cade.../ şi cade...şi-ncepe să curgă spre unde nu ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe  dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală – unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală!   Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate – sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate!   Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent ...

Sigur că da! Satira a III-a! A lui Mihai Eminescu! Domnul Mihai Eminescu! El a zis „mama ei de nemernicie românească!” El a zis „tu-i neamul nevoii!”...El a scris „zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!”...El mi-a stabilit că „ai noştri tineri”...Convivul meu, moş Mutelcă, începe să ne povestească! Uite-aşa! Iacătă, sunt în autobuz! Care autobuz? Oricare!...Două proaste se holbează tare la ecranul unui telefon...şi hă! hă! hă!...şi ha! ha! ha!...Sun ...

Eu n-am avut răbdare niciodată... am căutat-o-ntruna...şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită... dar toate (negreşit...şi fiecare) au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare! Sigur că da...mi-a dat de toate mama (din prima până-n ultima secundă a frumuseţii sale pe pământ) să n ...

Auzindu-mă cât de mult şi cât de tare tac, bibicul Ion Mutelcă mai comandă un rând...şi zâmbeşte protocolar! Pe uşa cârciumii se iveşte Vasile Cherpedin şi cu Costică Prăpăd, doi amici străvechi de-ai convivului meu! Ne salută caragialian şi se aşează la masa noastră netă! Cică au „picat” întâmplător, dar eu nu cred! E o „aranjare”, sigur că da! Vasile se comportă, comandă un rând pentru tuspatru şi-l roagă pe Mutelcă să deschidă! Acesta deschide...ş ...

Şi am să te visez cum dansezi ciuleandra, toată noaptea, prin poghiazurile copilăriei – şi am să mă trezesc, şi am să intr-un ciuleandră, să văd şi să aud cât de vie-i!   Prin gloduri şi prin omături am să te visez, printre fluturi torenţiali şi ierburi amare – şi am să cred că-i adevărată şi nemaipomenită ciuleandra mea nemuritoare!   Şi am să te rog să mă visezi şi tu cum dansez valsul acela al dimineţii fără de sfârşire – şi ai să te trezeşti, � ...

Ieri – să tot fi fost vro treisprezece ceasuri şi cincisprezece minute postmeridian  – mă apelează vechiul şi venerabilul meu amic, moş Ion Mutelcă! Îmi dă bineţe şi-mi spune cu ton aproape poruncitor să iau un taximetru şi să „zbor” cât pot de repede la „Cireşica”, unde mă aşteaptă să „mâncăm” câte-un „Napoleon” mititel şi câte-un „Cabernet” cu „Borsec”! Şi mai cică-mi achită el cursa dus-întors! Şi că are să-mi ceară ajutorul într- ...

cică acolo-i mai frumos/ decât aici, decât oriunde: rotundul stă numai în mers/ şi veşnicia stă-n secunde, nimicul umblă majestos,/ printre enorme şi mărunte – şi totul hohoteşte-n pumni/ şi n-are unde se ascunde   cică acolo am mai fost/ în alt contur, în altă stare – puţin sau mult – am aşteptat/ până în clipa următoare şi am fugit tocmai aici,/ să-ngenunchez la întâmplare, să văd, s-aud şi să pricep/ de ce, cum sunteţi fiecare   cică de-acolo a-nceput ...