Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! Şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! "Nimic" în Mişcare însemnează "Tot" în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus! nicăieri este locul unde se ascund fluturii când plouă şi unde se aud greierii cântând! o Moarte însemnează o Absenţă prezentă oricând, după cum "Totdeauna" însemnează "Niciodată" la rând! dincolo de Acestea nu înseamnă decât dincoace de Celelalte! jumate dintr-un întreg poate fi numită o jumate întreagă, după cum o jumate întreagă poate fi numită jumătatea unui alt întreg înjumătăţit! "fericirea" înseamnă adunarea păcatelor, după cum „iertarea” înseamnă scăderea cestor "fericiri"! Nu?... Vorba unui distins cititor: "unul câte unul trec atâtea vise,/ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit!/ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!"... Sigur că da! la modul Repetent! în fiecare clipă! Da-i frumos, da? Nu-i aşa că n-are cum să fie urâtă o Maică întrând într-un Schit? E frumoasă ca o Taină, da? Şi-atunci, oare de ce se teme lumea de noapte, de întunericul nopţii? Şi-atunci, oare de ce nu se teme de întunecarea/întunericul minţii? Totuşi, cât de bine poate „face” numai Lumina? Cât de rău poate "face" numai Lumina? Oare-s in/dependent numai de Lumină? Sau sunt in/dependent şi de Întuneric? Cine poate să răspundă, adică să-mi zică dacă ştie ori nu ştie? Iată "Provocarea": "Mi-ai spus demult (să am şi eu habar,/ chiar dacă nu-i nimic de înţeles),/ să caut des ce se găseşte rar,/ să caut rar ce se găseşte des.../ fiindcă, altfel, în zadar am strâns/ atâta (ne)răbdare în scrisori,/ şi dor în aşteptare, şi, în plâns,/ cald, să nu-ngheţe răsuflarea-n mori/ de apă, de iubire şi de vânt,/ de pâine şi de sare şi de cer.../ de viaţă şi mde moarte până când/ nimic şi tot se strâng în punct... şi pier!// Mi-ai spus (atunci) să am până acum,/ îmi spui (acum) să am până atunci.../ (încolo, nu încoace, primul drum/ şi ultimul, acelaşi, până la/ punctul de sus... de jos... ori de-alt ceva.../ metaforă purtând picioare lungi,/ sfărâmiţând şi-apoi născând porunci).../ să fac (din Eu) merinde, să le duc/ celor ce mor des ferecând la mori/ şi surâzând urcându-se pe rug.../ şi să nu plâng... se stinge, dacă plâng.../ rămân şi fără-nalt şi făr-adânc!”// ...Se aude bine?!... [Publicitate: "Nimic înseamnă Absenţa Deosebirii" - Martin Heidegger - ("Repere pe drumul gândirii")]... Nu?
Viața Liberă - Ziar regional independent Știri Noutăți Galaţi Brăila Constanţa Tulcea Buzău Vrancea 23:31 JOI, 25 APRILIE 2024
