am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut, dar ştiu că am de aşteptat/ – oare ce fel de început (de la nimic) prin mâna lui/ (către nimic) mă trece iar? o fi alt fel? n-o fi alt fel?/ darul o fi acelaşi dar? mă tem – de n-o mai fi aşa/ – că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi, ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ şi l ...

Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: femeia din ultimele ziare, Clementina Bizara, avea inimă de piatră! din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au crucit până şi ateii şi fariseii şi prietenii şi duşmanii văduvei Albe, deopotrivă! Şi, ca să fie toată lumea pe deplin consternată, un consiliu sanitar ...

Mă întrebi despre viaţă şi crezi că ştiu ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre ea, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre dumnezeu... şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre fericire şi crezi că sunt fericit, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre iubire şi crezi că sunt iubit, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre respect şi crezi că sunt respectat, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre tot şi crezi că şt ...

Strada Frunzei...destul de aranjată, comparativ cu alte străzi din oraşul cu Dunăre, însă cu cea mai scumpă apă (la chiuvetă) din Europa. Stradă cu nume frumos, comparativ cu numele celorlalte, din jur şi mai departe de jur. Da...e frumos numele străzii. Aşa de frumos şi aşa de liniştitor, încât ar trebui să i se pună şi prenume. Să fie botezată, adică. Nu?...Cred că i s-ar potrivi un certificat pe care să citim strada Frunzei Ucise. Pentru că, de când veselii şi har ...

Moto: "în seara asta, doamna mea,/ am s-o visez pe doamna mea/                        şi am să-i spun că doamna mea/ este o doamnă, doamna mea!   în seara asta, doamna mea/ e doamna mea...hai, doamna mea,/   vino să vezi că doamna mea/ este o doamnă: doamna mea"                                                  (Iolanda Cremene)     Ia-ţi sufletul de seară, doamna mea.../ îmbracă-l într-o rochie de seară, � ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru artă, o aşteptam cu lauri şi cu poezie... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa norocului aducea cornul cu flori şi spunea că ne arată cum (nu) există întâ ...

Da, se vede satul. Satul doamnei Doi. Satul unde am fost de atâtea ori şi unde am scris şi am citit pe Aria Trupului Doi. Abia aştept să ajung şi s-o văd. Poate mă roagă s-o scriu din nou, s-o citesc din nou. Ar fi frumos, ar fi mai frumos decât atunci. Şi poate vine şi doamna Lui. Şi poate va face un efort să înţeleagă sintagmele tulburătoare ale lui Nichita. Şi cred că o să sfârâie de invidie când voi citi "Evocare" pe Doi: "Ea era frumoasă ca umbra unei idei,/ a piele ...

orbecăieli savante-n percepţii fără noimă sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă, înaltul se coboară, adâncul se ridică – rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!)   o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală şi straşnică prosti(r)e...dar nu-i vreo câştigare – deosebirea-i mică, infinitezimală (!)   şi ce mai tevatură şi năclăială-n toate – preţul de cost rânjeşte, ne dă cu tifla, zbiară: lăsaţi o ...

Unu spre Doi!?...Sigur că da! Mă uit în ochii păsării care mă însoţeşte pe drumul spre draga mea doamnă Doi! Mă uit exact în ochii păsării care mă însoţeşte prin aer, zburând cu spatele, să-i pot vedea ferestrele negre şi să-mi poată vedea ferestrele verzi! Mă uit şi mă văd Unu! Exact Unu! Nici mai mult, nici mai puţin! Oare din cauza/mulţumită păsării mă văd Unu? Parcă şi în ochii doamnei Doi mă vedeam Unu, atunci, când îi citeam şi-mi citea Nichita Stă ...