Stai încet, stai încet...dacă vrei să asculţi şi să vezi şi să prinzi şi să iei fluturi mulţi, şi să-i duci şi să-i laşi pe picioare de plai, prin salcâmi, prin scaieţi, printre coame de cai, printre cele de jos, printre cele de sus, printre cele ce sunt, printre cele ce nu-s... că la mine-s prea mulţi, prea săraci şi prea deşi să încapă-n oglinzi şi-n gutui şi-n cireşi... că am vrut să-i fac rari, dar n-au stat la ucis nici oricum, nici oricând, nici în somn, n ...

Nu-mi răspunzi? Nici măcar din milă? Nici măcar din curiozitate? Nu-mi dai nici o satisfacţie? Treaba ta! Te avertizez: vin să te sfărâm! Şi pe tine, şi pe tanti Lui, hututuia lui Zero! Din cauza lor am ajuns să fiu luat drept caraghios în cleveteala celor proşti şi mulţi, cum zice Lăpuşneanu! Pentru că aceşti proşti şi mulţi nu se ocupă cu madrigale, cu ochi daţi peste cap, cu scări de mătase! Ăştia nu-s fraieri ca mine! Ăştia folosesc argumente pure şi simple, de ...

plouă...ce vreme frumoasă!/ gata, ies singur din casă – ceilalţi clevetesc la căldură,/ se uită pe geam şi înjură! ies singur din casă şi caut/ rămase ecouri de flaut şi zvon de tăceri catedrale/ rămase pe urmele tale! plouă...şi tare îmi place/ s-ascult cirlilai prin băltoace, cum pune pe rănile noastre/ lai!lai!...şi globule albastre! şi tare îmi place aiurea/ să-mi strig şi să-mi caut securea pe care-ntr-o seară nebună/ am dat s-o arunc până-n lună, dar n-am ...

Şi încep să cred că motivul tăcerii tale este cu totul şi cu totul altul, iar nu prostia nevestei lui bădia Zero, ţaţa Lui. Dacă nici după misiva asta nu-mi dai nici un semn de viaţă, înseamnă că trebuie să vin pân-acolo, trebuie să văd la faţa locului dacă presupunerile mele se adeveresc şi dacă nu cumva e vorba despre o inducţie matematică, asta din urmă fiind una dintre toate calităţile tale, şi nu ale mele. Da?...Sigur că da! Nu ştiu dacă memoria-ţi mai păs ...

A fost frumos!...a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!...aici era sufletul tău!...   Şi începea, aşa, un alt fel de înaltă pregătire de nuntă, şi un alt fel de adâncă pregătire... cântul cucuvelei nu era semn (rău) de plecare/sosire...! cu o sea ...

N-ai auzit atunci, în prima noapte de poezie, ce ţi-am adus aminte despre Tăcere? Nu despre tăcerea ta de acum, ci despre Tăcere, în general? Oare ai uitat aşa de repede că nu trebuie să urli, însă nici nu trebuie să nu scoţi şi să nu scrii nici un cuvânt? Sigur n-ai uitat că puneam rămăşag pe cine-i în stare să recite (cel mai frumos şi cel mai încet) cele mai frumoase şi răscolitoare poezii despre Tăcere şi despre Linişte!? Mai ştii, oare, că m-ai rugat să-ţi d ...

Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar! Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu că astă grea umblare nu ...

Nu care cumva să crezi că insist, că-s prost şi o fac pe deşteptul. N-am să te mai sâcâi multă vreme. Dacă nici după "publicitatea" pe care ţi-am dat-o ieri nu ai curaj să "rupi" tăcerea, rezultă că te doare-n cot...(că tot trei litere are, câte două consoane şi o vocală, fiecare)...de QED, însemnează că ţaţa Lui (nevasta lui Zero) e mai importantă decât minunile universale din poezia UMNS! De ce-i genial "îngerul cu o carte în mâini"? Păi, doamnă Doi, în loc s ...

Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: MINUNĂ(ţie) şi MINUNĂ(mie)!!!!!!   Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua POEZIEI împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă!   Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i şi adâncă!... nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate, cât stau (în STEAUĂ) laolaltă, lângă!   Ce vals şi horă!.. ...

Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară, până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!   Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată – . un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată! Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare, aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare! Şi l-am rugat încet şi drăgăstos:/ vreau să ...