Încă ne mai rugămpentru Trupul şi pentru Sufletul roabei tale, Candoarea! Încă ne mai rugăm pentru că mai suflă, mai lăcrămează şi mai nădăjduieşte prin Omenirea gunoaielor şi printre gunoaiele Omenirii, mai crede în interzicerea Nesimţirii şi ameninţării cu Nesimţirea, mai are curaj să stea pe marginea Drumului şi să ceară Consideraţiunea alergătorilor înspre Nicăieri! Încă ne mai rugăm şi mai aprindem o lumânare pentru întoarcerea Candorii în Universul fem ...

1. Bună ziua, domnule Mihai Eminescu Mă uit „La steaua...”...da, la Steaua ta/ înmărmurită în Eternitate,/ lângă cei care sunt şi-au fost Shakespeare,/ Alighieri, Dostoievski...poate/ îmi desenez Lumina ta şi-a lor/ pe frunte, pe cărare, înc-o dată/ şi înc-o dată...până când voi şti/ că nu mi-i Viaţa/Moartea necurată,/ că tot ce am e şi din Duhul tău,/ şi din Văzduhul Poeziei tale,/ din crederea că Eşti şi că Sunteţi/ pure şi simple Roţi Universale!// Sigu ...

bate vântul prin artă/...(al dracului vânt!).../ nemurirea e moartă/...(şi multe mai sînt!)// intru-n artă haihui/ şi găsesc doar lozinci,/ rugineşte-n statui/ leonardo da vinci!// bate vântul la poartă/...(al dracului bate!).../ vioara e spartă/...(şi multe sunt toate!)// şi sunt mulţi care nu!/ şi sunt mulţi care da!/...(oare cine, când cu/ eminescu va sta?// bate vântul...şi bate/ pe partea lui stângă,/ şi se suie în carte,/ şi începe să plângă!// ceasul umblă a ...

Bună dimineaţa, Doamna mea...e Joi/ de umblat prin Carte şi prin Toamnă-n toi,/ Totu-i supra Unu, Unu-i supra Tot.../ Şoarecii, sărmanii, plâng de foame-n pod,/ mi-au mâncat Mistere, traiste cu Poveşti,/ cu Scrisori din care am aflat că Eşti.../ bat să le pun scara (chiţcăie-ntr-un glas)/ să coboare-n casă la Motan, sub nas!// Bună dimineaţa, Doamna mea...te rog,/ vino cu Motanul, eu nu am deloc,/ am avut odată, însă l-au păpat/ Şoarecii, de foame...şi dormea-ncălţat,/ ...

(!) nu văd nimic, n-aud nimic, nici nu ghicesc şi nici nu-ntreb vrun pământesc ori vrun ceresc, nu-mi pare rău despre nimic,/ nici nu nădăjduiesc nimic, n-am ce să dau şi nici nu am ce să primesc (!)   (!) e bine-aşa...nu-i bine-aşa...nu cred nimic, nici într-un fel, nici într-alt fel, nu tac, nu strig, nu ţin la unu sau la doi,/ sunt mort şi-n pace şi-n război, nu vreau să-nvăţ nici cotcodac nici cucurig (!)   (!) sunt lămurit...nu vreau palat şi nici bordei, nici cuc � ...

Bună dimineaţa, Doamna mea Ninsoare,/ Doamna mea Furtună, Doamna mea Omăt!/...Doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai hăt.../ unde mai aşteaptă Săniile noastre,/ Visurile noastre, Caii noştri Sfinţi,/ Stânele cu mieii, oile...şi Mila/ din închipuirea Lupilor cuminţi! Parcă nu te-am văzut de o mie de ani,/ parcă o mie de ani ai fost plecată/ să-mi aduci Nu(Mă)Uitare şi Umbră de Tei,/ să-mi aduci şi Totdeauna, să-mi aduci şi Niciodată!/ Parc ...

eu sunt supus iluziei...nu dau/ pe apriorici nici două parale, nici pe agnostici, nici pe cabotini,/ nu (jurui)pariez cu farfarale – admir (văz)duhul morilor de vânt,/ în numele mirării pentru care descopăr şi mănânc deşertăciuni/ cu dulcineea mea seducătoare!   eu sunt supus iluziei...nu stau/ cu adversarii săi la vro tocmeală, sunt gata să (n)-adorm la sânul ei,/ mi-i singura şi dreaptă şi egală printre reali şi logici şi concreţi,/ printre a fi şi a nu fi o dată, ...

Cum spuneam, goana după aplauze şi după victorii mărunte, fuga după satisfacţii efemere şi după efecte banale au făcut din hoarda ucigaşilor de flori o breaslă care aduce profit uriaş artizanilor şi discipolilor săi! Pentru că (parol!) admirarea/contemplarea nu mai sunt suficiente să justifice sacrificii pe altarul iubirii! Acum, mai mult decât oricând, dacă nu duci şi nu primeşti cele mai scumpe flori din vegetaţia sărmanului Pământ (pe lângă kile de Au şi Turbo) ri� ...

eu sunt supus iluziei...îmi place/ asaltul orb al cestei mătrăgune care omoară, care şi învie/ n-împărăţia domnului, spontană doamnă superbă, halucinogenă,/ care ademeneşte şi supune suflet şi minte jinduind nirvana/ de suprafaţă, dar şi subterană!    eu sunt supus iluziei...aceasta/ e prospătură pururi pentru mine, iese din moară şi iar intră-n moară,/ continuu, hipnotic, ritualic – e-un cal (ne)preţuit, fără oprire,/ pe care-l tot încalic şi-l descalic în ...

Se zice că toată lumea iubeşte florile, dar eu nu cred! Nu cred...fiindcă în fiecare zi se demonstrează contrariul! În fiecare zi văd cum se înfăşoară şi cum se desfăşoară cel mai stupid comerţ de pe pământ: comerţul cu flori moarte! Cu flori ucise, adică! În fiecare secundă, undeva, pe planeta asta, şi ea cu sufletul la gură, cineva, un criminal adică, ucide atâtea şi atâtea miliarde de corole! Le taie din locul naşterii şi menirii lor! Le taie cu un sadism greu d ...