Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpică. Vreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorbă lungă, sărăcia omului!... (cum zice un om care a stat toată viaţa peste drum... şi nu a trebuit să traverseze niciodată! pentru că, în spaţiul şi timpul dumnealui, drumurile aveau numai o parte! pentru că, în acele dimensiuni, nu funcţionau balivernele astea, cum acuma karma, soarta, destinul, zodia, secta, lenea, moftul, sin/uciderea, ascendentul, descendentul, transcendentul, di/simularea... şi alte şmecherii! pentru că, deştept fiind, acest om trăia numai de-a lungul vieţii, nu ştia şi nu voia s-o păcălească trăind-o de-a latul! pentru că, cefalopod fiind, avea tot! totul lui, nu totul altora, cum ar vrea unii ca mine! pentru că, având tot, stătea şi trăia toată ziua şi toată noaptea! stătea şi trăia cu matricea mamei lui pe genunchi, la ureche, la unghia mică! pentru că, pe vremea aceea, toate unghiile erau mici! acum, cum zice omul acela, toate sunt false, nu numai unghiile, nu?... pentru că, revenind la drumul cu o singură parte şi la omul care trăia în partea cealaltă a drumului cu o singură parte, nu care cumva trebuie să trec peste drum şi să nu mai trec peste drum, înapoi, niciodată? pentru că, dacă ar fi să-l iau la întrebări pe omul acela, l-aş muştrului şi i-aş spune de la nivelul obrazului meu ne/ruşinat: omule de lângă drumul cu o singură parte, tu unde te uiţi, când vrei să te uiţi undeva, dacă n-ai cealaltă parte, adică dacă n-ai două părţi? tu, dacă n-ai nici măcar acest banal "undeva", unde îţi zvârli ochii în fiecare noapte şi în fiecare zi? nu cumva tu eşti ăla care se uită în Sine, vrea să se cunoască pe Sine, şi nu are trebuinţă de drumuri cu două părţi, una mai cealaltă decât cealaltă? nu cumva tu trăieşti, iar eu numai exist?)... Hai, gata, vorbă scurtă, bogăţia omului!... (cum aş zice eu, dacă aş fi omul care trăieşte toată viaţa şi toată moartea lângă drumul cu o singură parte, dar şi această parte fiind pe partea cealaltă, nu?)... Hai, gata, mă duc peste drum să-mi iau papă! nişte papă, nu o papă! uite, chiar acum termin de ajuns la drum şi mă uit peste drum!... Stai să vezi, mâine, ce păţesc peste drum, dacă n-am drum cum are omul din text!
Cealaltă parte-i din ce în ce mai Departe (I) Scris de Ion Zimbru
