În autobuz. Lume pestriţă. Gălăgioasă. Mirosind a de/odorante pe bază de levănţică, usturoi, mimoza pudica, tescovină, nu-mă-uita, castraveţi, bere, coada-şoricelului... Şoferul, un zglobiu cu paie în nas şi derdeluş în cutia de pe umeri, nu ţine cont de nimeni şi de nimic, bate darabana pe volan, mănâncă seminţe şi bagă tare manele şi hiphapuri în difuzoare. Chipurile, ca să se înţeleagă/audă în balivernele aiuritoare matinale, antropoizii şi antropoidele for ...

(!) sunt rătăcitor printr-un deşert/ unic, lătăreţ şi arogant, nici măcar iluzii nu-ntâlnesc,/ nici eroi şi zei şi dumnezei, nu mi-i frică, nu mă lamentez,/ calc persuasiv şi elegant, fac sfidare şi parcă mă simt/ în pădure cu salcâmi şi tei (!) (!) de o viaţă mă tot rătăcesc/ şi mă uit la stele ca la cărţi: le învăţ şi-mi vine să le plâng/ prea-înalta lor singurătate, prea-trufaşul licărit celest/ dintr-o parte şi din alte părţi deodată... ce destin s ...

Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi că nu l-aţi văzut "în carne şi-n oase", nu l-aţi pipăit, n-aţi stat cu El la taclale, la o cafea, la o ţigară...! Zic "vi se pare" pentru că, realmente vorbind, Acesta-i cel "f� ...

(!) luminiţă verde, luminiţă chiră,/ sufletul mi-i galben, abia mai respiră,/ trebuie-i degrabă geană de la tine,/ să mai întârzie, să se mai aline (!) (!) luminiţă albă, luminiţă mare,/ sufletul meu intră-n metaforizare,/ dă-i o rază mică, poate mai rămâne/ înc-o dimineaţă să te mai îngâne/ şi să-ţi mai sărute strălucirea-n rouă,/ luminiţă plină, luminiţă nouă (!) (!) luminiţă chiră, luminiţă lungă,/ sufletul meu cere dangătul în dungă/ al mij ...

Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi el) se comporta ca un caz particular al surzeniei, mai ales că Marele Timpan Universal se afla, şi el, la primul scâncet, la prima vibrare perpendiculară pe Tot � ...

(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut indiferent cât luna plină/ şi şmecher cât un crai zălud (!) (!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc... m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog: dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând, am sărutări nenumărate/ şi-o grămăjoară de pământ, am numai pace şi iubire/ pentru plecaţi, pentru veniţi...!... veniţi, plecaţilor, dau ştire:/ v-aşteaptă t ...

Auzi, cică "ajung repede fiindcă plec târziu"... şi "dacă aş fi plecat devreme, aş fi ajuns greu... sau niciodată"! Cum vine asta, bre, Frasine?... Şi parcă-l aud, aşa, absent, cum e, Acolo, dac-o fi ajuns! Mă duc până Acasă şi stau la Geamul care/ mai Cere şi mai Cerne Seminţe de Lumină,/ le trece în odaie, le-aşează sub Icoane.../ şi văd Eternitatea la colţ cum se înclină/ şi-mi scrie... (cu cerneala aducerii-aminte,/ pe aer, pe vedere, pe suflet pe visare).../ con ...

(!) bună dimineaţa-i bună/ chiar de pare cum că nu-i, chiar de pare cum că tace:/ tu-i tăcerea toamnei, tu-i (!) (!) este bună dimineaţa/ când tăcerea din gutui zice toamnei că-i adâncă:/ tu-i adâncul toamnei, tu-i (!) (!) este bună dimineaţa/ când mă pierd haihui-haihui, printre sus/urile toamnei:/ tu-i înaltul toamnei, tu-i (!) (!) bună dimineaţa-i bună/ când ajung la geam să spui ce să fac în toamna ceasta:/ tu-i mirarea toamnei, tu-i (!) (!) ce să fac în toamna ce ...

Da, deschid Cufărul lui Vasile Frasin... şi se face Lumină! Fără să mai aleg, scot un text/palimpsest şi-l iau la desluşit cu lupa de criminalist! Şi iacătă ce mi-i dat să  descopăr!... "chiar văd lumină, iese fum, dar nu răspunde.../ (o fi dormind? n-o fi acasă? nu mă vrea?).../ zadarnic strig... ies clipe lungi şi muribunde.../ şi-mi plâng pe umăr, fără vorbă, uite-aşa!// vine un om, l-întreb frumos - (trece şi tace!/ nici el nu ştie? ori nu vrea?) - e-n lacrimi t ...

Motto: "atâtea chipuri: linişte-n văzduhuri,/ în flori de câmp, în pietre, în altare.../cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de plecare" [Iolanda Cremene - ("Despre Lumină")] (!) şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei, mă perforau ecouri şi fulgere străine din infinitul răsturnat în ochii tăi (!) (!) se năruie oglinda... şi zeii intră-n stânci, cresc aripile tainei şi putrezeşte cina... ce negur� ...