Colegul meu de şcoală, de bancă şi de viaţă se duce-acum, spre zare, spre dincolo de zare... se duce după neguri şi după timp şi vreme... sub lut, sub dumitriţe, sub lege şi-ntâmplare!   Se duce să găsească o lume mai curată, cu sufletul mai tandru, mai demnă-n cele toate... mai naltă şi adâncă-n blândeţe şi-n smerire, cum credem că ne-aşteaptă n-acea eternitate!   Se duce să-ntâlnească învăţătorii noştri, părinţii şi colegii plecaţi mai înainte... pl ...

Ea este! Pentru că numai ea ştie atât de bine să se ascundă în spatele cuvintelor şi să-mi citească toate cuvintele în spatele cărora mă ascund! Dar nu numai că citeşte, ci mă şi găseşte exact acolo (unde), exact acolo (de unde), exact acolo (până unde)...şi exact atunci (până când)! Şi nu cumva să credeţi că-i doamna aceasta! Nu-i! E doamna cealaltă! E doamna care-mi face duminici în fiecare zi, e doamna care poartă greieri în păr, e doamna cu muşcate la fereas ...

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot, atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord: ploua curat şi drept, ploua... eram tustrei, sigur că da: eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!   Trecea pe drum Eternitatea către schit, dădea bineţe şi spunea că a venit să nu mai mergem noi la ea... doamne, ce tânără era... era să cred că poate-i Altă Cineva!   Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscut atunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud: tăceam încet, cu taica meu... şi numai ...

În fiecare zi, după slujba de Utrenie la Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi după ce credincioşii se risipesc în laicul dătător de fericire, dar şi de amăgire şi uitare, doamna Maria Resemnare merge la cimitirul Sfântul Lazăr, plăteşte un mic „onorariu” portarului, fiindcă, altfel, n-are voie să intre în marele Dormitor Universal! Apoi, ca o fantomă neagră, se pierde printre alei, printre morminte şi printre foşnete şi murmure sepulcrale! Este foarte greu de urm ...

Maria cea singură, din căsuţa cea singură, de pe costişa cea singură, din sătucul cel singur...a murit cu zile! Tânără, adicătelea! Că n-avea nici o boală! N-avea nici un copil...s-o necăjească, să-i poarte de grijă, să-i ducă dorul, să-l ferească de ispite şi de primejdii! Avea câţiva fraţi şi câteva surori, dar n-o suportau şi nu-i călcau pragul! O socoteau oaia neagră a familiei...că se măritase fraudulos, fără să se laude, fără să-şi anunţe părinţii, ...

La masa mea din crâşmă vin iele să mă vadă, îmi fac frumos din coapse şi delicat din sâni... începe un cutremur – ce sfântă femeiadă! – dă sângele în clocot şi vinul în hapsâni!   Ce dans din toate cele prin aer şi pe masă, prin fumul de ţigară...ce inimi stau pe jos!... blonda din bar surâde şi plânge şi veghează să nu leşine moartea cu crinolină roz!   Desfrâu şi decadenţă! – aud dinspre intrare un hâtru dat în paişpe: lup sec şi moralist... ş ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat, blândă şi dreaptă, într-o margine de sat... şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescut pentr-un mărunt necunoscut, arătătoare de la nord până la sud!   Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi, ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi... şi te-ai nălţat şi stai mereu deasupra sufletului meu şi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!   A fost frumos, tulburător...şi ce frumos tu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jo ...

Pe vremea când la Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/impo ...

Sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul Veşniciei pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în Ispită, şi-n braţe...şi-n Cuvânt îi caut Loc de Leagăn pe veci...din când în când!   Sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, văd şi aud Surpare continuă-n Cuprins, surpare înspre ...

Te rog foarte frumos, trezeşte-te la realitate, fă câteva exerciţii de înviorare, de respiraţie, de coborâre sau urcare, după caz...şi uită-te bine! Uită-te cu cea mai mare atenţie din toată viaţa ta de până acum! Fă ochii mari, mari, mari...şi nu clipi când te uiţi! Dacă mişti pleoapele, rişti să pierzi foarte multe amănunte, foarte multe detalii interesante din ceastă Panoramă! Pentru că aşa am făcut şi eu: am s/clipit când nu trebuie...şi am ratat Marea Înfă ...