Parafrazându-l pe poetul George Bacovia, eu stau şi mă duc şi mă întorc şi mă întreb: până la urma urmei, oare ce mai vrea de la mine Maria acestei Societăţi cu Răspundere Nelimitată, Maria acestei contabilităţi ciudate, această Marie din Prezentul Timpului (meu şi al ei) Trecut, această Marie din Trecutul Timpului (meu şi al ei) Prezent? Iată, s-a scurs atâta nisip în clepsidra-i de pe birou, atâta vreme s-a scurs (nevăzută) pe lângă noi, atâţia vizitatori au intrat, au fotografiat, au notat, s-au recules, au lăcrămat, au zâmbit şi au plecat, iar Maria mă ţine în "priză", parcă ar vrea să nu mai plec de lângă ea, din acest halucinant/fascinant Cimitir cu Vii morţi şi cu Morţi vii în acelaşi timp, din ceastă Veşnicie moartă şi vie deopotrivă! Iată, în permanentul şi cvasi/tristul pelerinaj al Amintirilor de ieri şi de mâine, îi recunosc pe foarte mulţi şi importanţi foşti colegi de Şcoală, de Ţurcă, de Şotron, de Uitare, de Muncă, de Citire, de Iubire şi Deşertăciune! Şi ei se ştiu între ei! Însă, din motive „superioare”, o „fac” pe „străinii” unii faţă de alţii! Iată-l şi pe Ion Mutelcă, şi pe Vasile Cherpedin, şi pe Costică Potop, şi pe Nicu Muscă! Iat-o şi pe Maria Scurteică, şi pe Ioana Tăvălug, şi pe Vasilica Ionescu, şi pe Maria Popescu, şi pe Maria de la Şantierul Naval, şi pe Maria de la Alimentară... şi pe Adam şi pe Eva din toate părţile Celelalte ale Clipei eterne, strânsă şi păzită foarte bine în Clepsidra Contabilei cu Răspundere Nelimitată!
Aşa, pentru ca să forţez „nota”, o întreb reverenţios: „Doamnă Maria, spune-mi, te rog, unde-i portretul meu, pe care mi l-a realizat pictorul Toni Bejan, demult, când serile/nopţile de Poezie erau autentice triumfuri ale Luminii, când câinele de afară nu era împăiat şi străjuia, mai abitir decât frate-său de la porţile Iadului, întâlnirile Noastre de Taină, când nici tu nu lipseai niciodată de la Maratoanele Inefabilului, când Parascoveniile se ţineau lanţ, dar la modul Candid, în numele celor mai Importanţi Poeţi ai Universului, în frunte cu Dante, Poe, Shakespeare, Eminescu, Prevert, Ivănescu... dar şi cu junii Dan David, Adrian Păunescu, Ion Potolea, Daniel Corbu, Gelu Ciorici-Şipote, Nicolae Sava, Ioanid Romanescu, Aurel Dumitraşcu, Lucian Vasiliu...? Doar ştii că ţi l-am dat să-l atârni la loc de Cinste, fiindcă aportul meu la ceastă Întâmplare n-a fost unul Insignifiant, nu? Te rog să nu mai taci atâta şi să asculţi cu mare atenţie Ce zgomot face Cântecul când Moare! Hai, nu mă mai clocoti! Nu ţi-i milă?”... (Aveţi puţintică răbdare!)
