Ce frumoasă şi deşteaptă/ e femeia verde! –
(n)-o iubesc, şi (n)-am ce-i face,/ şi (nu) am ce pierde!
Stau la pândă în gutuiul/ de la geamul care
mi-o arată cum se-mbracă/ şi cum pleacă!...Oare
unde pleacă? de ce pleacă?/...Eu nu pot a crede
că se duce să mă-nşele!...Amintiri concrete
despre ceastă femeiuşcă/ blândă prea/suveică?
N-astă noapte, printre crânguri,/ ne-ntâlnim la teică
şi-nvăţăm: "(n)-a fost o dată/ (cam) ca nici o dată
un zmeu verde, crud şi aprig?/...(nu) a fost şi-o fată?
(nu) a fost şi-un făt (din ăla)?...(n)-a fost şi-o poveste
care-abia mai suflă-n rafturi/ şi prin palimpseste
despre ei, tustrei şi harnici,/ puri şi simpli, tandri?
(nu) s-au prea luat la trântă,/ scumpi, printre oleandri?
(n)-au făcut şi hârjoneală,/ visuri, jucărele?
(n)-au văzut (prin totdeauna)/ stele verzi? – ce stele! –
(n)-au făcut şi nuntă mare/ la-mpăratul verde?" –
Învăţăm, (n)-avem ce face.../ şi n-avem ce pierde!