Bani de Buzunar

Bani de Buzunar
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sigur că da! A murit nu fiindcă nu a ştiut şi nu a putut să mai trăiască, ci pentru că nu a vrut să mai inspire din Atmosfera unei Lumi Decrepite, nu a vrut să mai suporte Caraghioslâcul şi Teroarea întreţinute sistematic de către nişte Ghiorlani automaţi, de către nişte Ştioalfe cu pretenţii de Cocoane Emancipate! Eu nu pot decât să Felicit această Moarte şi să-mi aduc aminte vorba filozofului Emil Cioran: „Trăim doar pentru faptul că nu avem curaj să ne sinucidem!”... Nu? Sigur că da!

De voieşti să nu se mai întâmple,/ uită-te-n cicoare, Doamna mea.../ şi s-asculţi, să vezi ce substantive/ fac şi spun Ceva şi Altceva!//... Uite-o Lampă veche şi măruntă!/ uite şi-un Cri(Menestrel) hoinar.../ vin la tine să-ţi păzească Somnul, să-şi câştige bani de buzunar/ şi să ţi-l descânte până Visul/ vine prin cicoare, din Înalt,/ din Adânc, de unde toată Viaţa/ îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un Herald,/ să te-anunţe cum porneşte Nunta,/ cum porneşte Marele Război:/ cel de Apărare a Iubirii/ fără moarte, fără înapoi,/ cel de Cucerire a Cetăţii/ unde Zmeu-i aprig, mult şi şui.../ şi ţi-ascunde Rochia de Stambă,/ nu cumva să fugi din casa lui!// Vezi ce fel e Visul în cicoare,/ cu-n Cri(Menestrel) şi-un Licurici?!.../ Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ strigă-mă... cât pot să mă mai strigi!//

Ce să scriu cireşelor amare/ din livada fără pasul ei?/ ce să scriu când poamele-i duc Dorul/ şi se suie în salcâmi şi-n tei/ şi o strigă, însă ea n-aude,/ că-i plecată-n Jos, de mult, de-atunci,/ când cireşul era mic şi singur/ şi făcea privighetori şi cuci.../ şi-o tot aştepta să se întoarcă,/ dacă nu degrabă, mai târziu,/ când se coc cireşele amare.../ să-mi şoptească ce şi cum să scriu?// E târziu... nu crede că mai vine/ să citească ce i-am scris aşa,/ fără păsări, muguri, flori şi frunze,/ fără să-l mai cate Cineva!// Nici o vorbă nu-şi mai poate spune,/ s-o trimită după ea, pe Vânt!/ nu mai face umbră, nu mai ştie/ nici măcar să zică: „nu mai sunt,/ stau bătrân la gardul de nuiele...!”.../ Într-o zi, cireşul ei amar/ a căzut sub Trăsnetul Securii/ cestui Timp Strâmb, Tâmp şi Ordinar!//... [Publicitate: „Terorismul îşi propune să irite, să dividă, să dea naştere unor consecinţe folosite apoi pentru a justifica pe mai departe teroarea!” - (Tony Blair)]

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 748 ori Ultima modificare Marți, 04 Aprilie 2023 13:28

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.