Dumnezeule... tu chiar mi-ai luat noaptea de sub tălpi, din ochi, din suflet şi din gând! Tu chiar ai început să faci dimineaţă! Întunericul se crapă! Se crapă de ziuă, cum zic oamenii zilelor şi nopţilor din totdeauna! Se crapă de lumină în inima pădurii! Dar inima nu se opreşte! Cum să se oprească inima pădurii? Nu poţi, Dumnezeule, să faci una ca asta, să laşi să se crape inima pădurii! Nu poţi, chiar dacă nu am găsit şi nu am tăiat lemne pentru scară! Ce pot ...

de ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru/ - bucură-te, nătăfleaţă! de ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/ eşti urât ca ăla-n lemne! du-te şi deschide uşa!/ tu nu vezi că face semne? cântă-i de primire, cântă-ţi/ bucuria la teorbă! de ce stai ca blegul? pune/ mintenaş de cafeluţă, pune în c ...

Da... se apropie adâncul pădurii!... Sau poate eu mă apropii de adâncul pădurii! Sau poate nimic nu se apropie, ci toate-s astfel tocmai de Atunci!... Tocmai din Totdeauna!... Şi mie numai mi se pare!... Şi numai am şi nutresc senzaţia netă a ne/mărginirii!... Şi numai simt atracţia irezistibilă a necunoscutului!... Şi numai doresc forţarea limitelor fizice şi sufleteşti în ceastă măreţie liniştită! Da... se apropie inima pădurii! Mă apropii de inima pădurii! Se aude! ...

(!) hai să pierdem timpul, hai să pierdem vremea - cred că numai astfel ne va fi uşor, cred că numai astfel ne-om aduce-aminte viaţa următoare, visul următor (!) (!) uite, ia vioara şi găseşte-i tonul, eu mă pun cu lira de acord - asculţi cum se pierd în ceruri sufletele noastre, printre stele rare, printre îngeri mulţi (?) (!) uite, ia cuvântul şi găseşte-i locul într-acest gol mândru, chior şi plin de sine - vezi cum se-ntrerupe taina, deodată, şi cum eu sunt tine, � ...

parcă vine din altă lume,/ dar nu am zărit-o niciodată: ochi căprui, picioare de căprioară/ şi sâni de ciocolată (!) şi se duce şi seduce şi aleargă/ prin deşertăciune şi vine dintr-altă lume, din niciodată,/ foarte aproape de mine (!) foarte aproape de mine o fi mai uşor/ sau o fi mai greu, însă femeia aceasta tulburătoare/ crede în dumnezeu (!) crede fără oprire şi se roagă/ numai pentru sufletul meu, se roagă şi-n rai şi-n iad/ şi-n catedrală şi-n mausoleu (! ...

Din spate, cam dinspre sud-estul Basarabiei, răsare Luna plină şi rotundă ca o mirare! Pădurea mă întâmpină cu măreţia liniştită a lui Mihail Sadoveanu, a lui Ion Mutelcă, a lui Vasile Cherpedin, a lui Mihail Şolohov, a lui Iisus Christos, a lui Alecu Spulber... şi alţi şi alţi eroi ai Copilăriei, unii ajunşi în cărţi, unii ajunşi în cimitire, unii ajunşi repere/simboluri ale Păcii şi Iubirii, unii ajunşi Nicăieri! De fapt, această pădure seculară e-un fel de ma ...

După jumătate de oră de mers prin grâu, abia sunt la jumătatea distanţei dintre şosea şi pădure! Aşa-i de buclată cărăruia! Faptul că merg, merg şi iar merg... şi parcă nu mai ajung, îmi strecoară-n suflet un fel de stranie senzaţie a inutilităţii, chiar dacă-i frumoasă şi atrăgătoare această cotrobăială prin ne/mărginire! Cred că printr-un asemenea decor a trecut poetul Mircea Dinescu şi a scris una dintre cele mai tulburătoare poezii din literatura universală ...

sigur că da - nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă !!! nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam, fiindcă n-am uşă şi geam !!! nu-mi bate niciunde, fiindcă nimica n-am !!! sunt singur, adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte !!! sigur că da - mai singur decât o fântână părăsită şi mai singur decât o pădure fără păsări şi animale nu poate fi decât un poet fără patrie - şi - mai mult - nu poate fi decât o patrie fără poet !!! ...

o văd pe MARIA cum vine cu căldarea plină de la fântâna cea secată, cum se opreşte din când în când, cum se odineşte, cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă, dacă fântâna-i goală, să-mi spună dacă a văzut fântână cu gura în jos şi dacă a-nvăţat la şcoală cum se face făt-frumos din tei şi din dragoste şi din întâmplare - şi dacă a băut lună nouă şi lună plină din căldare o văd pe MARIA cum ...

De la şosea până la marginea pădurii, cărarea trece prin lanul de grâu. Doamne, ce strâmbă-i cărarea asta! E cotită mult de tot! Oare de ce nu-i dreaptă? Oare ce-o fi fost în mintea celui care a croit-o primul, celor care au bătătorit-o apoi? De ce n-au făcut-o perpendiculară pe codru? Aşa, în loc să mergi doar zece minute în cinci sute de metri, mergi o oră! Dar ce interesantă-i şi ademenitoare-i ceastă şerpuire, ceastă nedreptate a cărării prin lanul de grâu! Pe ş ...