Dinspre cel mai ne/ştiut şi ne/straniu Anonim... (adică dinspre plus in/finit, adică dinspre minus finit)... ascult doar Trei cuvinte pogorându-se şi rostogolindu-se şi anunţându-mă cu aleasă şi devastatoare şi nemaipomenită Bucurie: Vine Marele Somn! Vine Marele Somn!... Şi eu cred că are dreptate acest Glas! Şi eu cred că într-aceste Trei cuvinte se află Răspunsul! Şi eu cred că numai Aşa este frumos şi posibil să învăţăm cât de mult ne-a fost dat să Vremelnicim şi cât de mult ni-i dat să Veşnicim!
Şi, dacă Vine Marele Somn, oare sunt suficient de Ostenit, ca să-l merit? Şi oare merit să dorm (în) acest Adânc mai adânc decât orice adânc? Sunt eu vrednic să visez cum am ajuns Stângul ochiului Drept şi Dreptul ochiului Stâng?... Şi, dacă Vine Marele Somn, nu cumva, te rog frumos, vrei şi tu să te culci? Nu cumva, te rog la fel de frumos, vrei şi tu să adormi lângă sufletul meu? Şi nu cumva, te rog mult şi frumos, vrei să visezi cum că eşti Dreptul ochiului Stâng şi Stângul ochiului Drept, adicătelea să fiu/fii doi de Tu şi doi de Eu?
Sigur că da! Sigur că da! Vine Marele Somn! Eu, de când îl aştept, de când mă uit în zare şi-n zarea zărilor pentru ca să-l văd cum răsare triumfal şi începe să se apropie implacabil, invincibil, nimicitor, i-am scris şi i-am citit pur şi simplu şi definitiv şi vehement şi... frumos: eu ucid şi iubesc, eu iubesc şi ucid numai şi numai cu pământul în sus... şi numai şi numai cu stelele-n jos!
Da, nu-i nici o îndoială şi nici o păcăleală! Nu-i nici o farsă, nu-i nici un miraj! Nu-i nici o minciună: Vine Marele Somn!... şi mă întreb, am voie să mă întreb: o fi bun? or fi rău? o fi greu? o fi uşor? o fi dulce? o fi amar? Vine Marele Somn şi mă încearcă: sunt Bun!... Vine Marele Somn... şi-l încerc... şi mă Mir: ce Finit de/finit! ce plus/minus Banal! şi ce Gol plin cu Nimic... dar umplut cu Sictir!
Mărturisesc, recunosc, nu pot să mă amăgesc, nu mă pot face că nu văd şi că nu aud: Vine Marele Somn! Vreau sau nu vreau, vine! Şi nu am încotro! Trebuie să mă supun Domniei Sale!... Şi te aştept! Şi mă înclin! Şi-ţi spun: hai şi tu! vrei să vii şi să vedem cât de mult am Vremelnicit şi cât de mult ni-i dat să Veşnicim? vrei să vii şi tu pentru ca să-mi des Cânţi de Dor şi de Leagăn?... Hai şi tu! Vino şi tu! Hai să rostim/rostuim (împreună) Amin!... [Publicitate: „Ţăranul e veşnic treaz, deşi multe secole a simulat că doarme” - (Vasile Ghica)]
